ICCJ. Decizia nr. 5620/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5620/2005
Dosar nr. 4860/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 21 iulie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarele nr. 170/P/04 şi 253/P/04.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin rezoluţia nr. 170/P/2004 din 28 septembrie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.A., judecător la Judecătoria Deva, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Plângerea împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 1199/II/2 din 26 noiembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin rezoluţia nr. 253/P/2004 din 28 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.S.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 1213/II/2 din 26 noiembrie 2004.
Făptuitorul C.A. a soluţionat dosarul penal nr. 2284/2003 al Judecătoriei Deva, având ca obiect săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., de către inculpatul C.C. împotriva părţii vătămate B.C., procuror de şedinţă la judecarea cauzei în fond fiind C.S.C.
Dosarul penal nr. 2284/2003 al Judecătoriei deva a fost soluţionat prin sentinţa penală nr. 1038 din 5 iulie 2004 prin care inculpatul C.C. a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Procurorul C.S.C. a pus concluzii de încetare a procesului penal, susţinând că plângerea părţii vătămate a fost tardiv formulată.
Tribunalul Hunedoara a admis recursul părţii vătămate B.C., a casat sentinţa atacată şi rejudecând, a dispus achitarea inculpatului pe acelaşi temei juridic (de Codul penal nr. 595/ R din 16 decembrie 2004).
Petiţionarul a considerat că judecătorul şi procurorii care au participat la soluţionarea cauzei penale în care el a avut calitatea de parte vătămată au soluţionat nelegal dosarul, respectiv au pus concluzii nelegale.
Instanţa de fond a apreciat că făptuitorii şi-au desfăşurat atribuţiile de serviciu fără să încalce dispoziţiile legale şi fără să vatăme în vreun mod interesele legale ale petiţionarului.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul B.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale şi condamnarea intimaţilor.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a verificat rezoluţiile atacate pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a stabilit în mod just că acestea sunt legale şi temeinice.
Atât judecătorul cât şi procurorul care au participat la judecarea cauzei au procedat potrivit dispoziţiilor legale, propriei conştiinţe şi opinii cu privire la modul de soluţionare a dosarului.
Aceştia nu au adus o vătămare intereselor legale ale petentului prin modul în care şi-au desfăşurat activitatea, astfel că în mod corect s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata despăgubirilor civile către stat, onorarul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 32 din 21 iulie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20 RON (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5621/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
