ICCJ. Decizia nr. 5621/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5621/2005
Dosar nr. 4861/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 21 iulie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.C., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 38/P/2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La 7 martie 2005, petiţionarul B.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 38/P/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Petentul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse faţă de intimaţii – magistraţi G.C., D.N., A.I. (judecători la Tribunalul Hunedoara) şi N.M. (procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara invocând că intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., prin aceia că au soluţionat, în mod nelegal şi respectiv, au pus concluzii nelegale, într-un litigiu penal în care petentul a avut calitatea de parte vătămată.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin rezoluţia din 2 februarie 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba – Iulia, în dosarul nr. 38/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii G.C., D.N., A.I. şi N.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 şi art. 247 C. pen.
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia Procurorului General al Curţii de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 169/II/2/2005.
În motivarea acestor soluţii date de procuror cât şi de instanţa de fond s-a reţinut că judecătorii şi-au desfăşurat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, pronunţând o hotărâre întemeiată pe mijloacele de probă administrate în cauză şi în conformitate cu dispoziţiile legale, fără a vătăma în vreun fel drepturile petentului.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B.C. care a cerut desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi pe fond, condamnarea intimaţilor pentru faptele reclamate.
Critica formulată urmează a fi examinată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se, însă, că instanţa a făcut o corectă aplicare a legii.
Împrejurarea că, soluţiile pronunţate de aceşti magistraţi sau, că, concluziile procurorului îl nemulţumesc pe petent nu conduc automat la comiterea infracţiunilor reclamate şi în consecinţă, la condamnarea intimaţilor: pe de o parte, pentru că soluţiile ce nemulţumesc o parte pot fi supuse controlului judiciar, în condiţiile legii, iar pe de altă parte, pentru că persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale legale, prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti, trebuie să dovedească existenţa unor elemente de rea credinţă şi a unor acţiuni specifice laturii obiective a acestor infracţiuni, comise de magistraţi în legătură cu hotărârile pronunţate.
Recurentul nu a făcut dovada unor astfel de elemente de rea credinţă, învederând motive neserioase şi acuze generale care nu pot constitui fapte penale în sensul legii.
Faţă de aceste constatări, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate şi în consecinţă a menţinut, ca legală şi temeinică, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în dosarul nr. 38/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În consecinţă, pentru aceste considerente în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 34 din 21 iulie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20 RON (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5620/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5638/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
