ICCJ. Decizia nr. 5639/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5639/2005
Dosar nr. 4894/2005
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 454/ P din 3 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 9872/P/2004, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.V., la 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 (şapte) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite pe seama inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (şapte) ani închisoare, pe care o sporeşte cu un an închisoare, inculpatul P.A.V. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare cu executare în detenţie.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.B., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, cu executarea în detenţie.
A interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate arestul preventiv din 27 octombrie 2004, la zi pentru inculpatul C.D.B. şi din 28 octombrie 2004 la zi pentru inculpatul P.A.V.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 1.000.000 lei de la inculpatul C.D.B. şi a sumei de 4.250.000 lei de la inculpatul P.A.V., sume dobândite în urma săvârşirii infracţiunii.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate D.M.T.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.A.V. la 8.000.000 lei către partea civilă C.M. cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 737/P/2004 înregistrat la această instanţă sub nr. 9872/ P din 22 decembrie 2004, au fost trimişi în judecată inculpaţii P.A.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi C.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 16 octombrie 2004, în jurul orelor 19,30, partea vătămată C.M. se deplasa împreună cu numita B.A.M. în zona complexului B.M.
Inculpatul P.A. a văzut cele două femei, s-a apropiat de ele pe la spate şi observând lănţişorul de aur la gâtul numitei C.M., i-a smuls lanţul de la gât, rupându-i şi bluza. Apoi inculpatul a luat-o la fugă în direcţia bijuteriei R.G. Ulterior inculpatul a vândut lanţul respectiv contra sumei de 3 milioane lei martorului P.M., cel din urmă vânzând la rândul său lanţul unei persoane necunoscute.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000.000 lei.
În data de 21 octombrie 2004, partea vătămată D.M.T., a reclamat faptul că, în aceea zi, în jurul orelor 15,30, a fost deposedată prin violenţă de lănţişorul de aur de la gât de un individ care a strâns-o de gât şi a târât-o pe trotuar în prezenţa unei alte persoane care-l însoţea.
Cu ocazia recunoaşterii din grup, partea vătămată a recunoscut pe inculpatul C.D., ca fiind complicele celui care i-a sustras lănţişorul de la gât.
În data de 27 octombrie 2004, în barul T. din incinta Gării de Nord a fost depistat inculpatul C.D., iar la data de 28 octombrie 2004, a fost depistat şi inculpatul P.A. la identificarea din grup efectuată, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul P.A. ca fiind cel care prin violenţă i-a smuls lănţişorul de la gât, în data de 21 octombrie 2004, în timp ce se deplasa pe str. Calea Şagului din Timişoara.
Conform unei înţelegeri anterioare, inculpaţii s-au prezentat la Casa de Amanet N.A. S.R.L. din Timişoara unde inculpatul P.A. a primit suma de 4.900.000 lei, un milion revenindu-i inculpatului C.D., iar restul inculpatului P.A. În urma acestei tranzacţii, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 311 din 21 octombrie 2004.
În data de 26 octombrie 2004, inculpatul C.D. s-a prezentat la casa de amanet, a achitat suma de bani datorată şi a ridicat lanţul pe care ulterior l-a vândut numitului P.M. de unde a fost recuperat şi predat părţii vătămate. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, deoarece prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
Din probatoriul administrat în cauză: declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, de recunoaştere din grup, declaraţiile martorilor, declaraţiile martorilor asistenţi, actele în baza cărora a fost predat şi ridicat lanţul de la fapta 2, dovada recuperării prejudiciului de la fapta 2, declaraţiile inculpaţilor, instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt şi de încadrare juridică precum cea din rechizitoriul parchetului.
Pe parcursul procesului penal inculpatul P.A. a recunoscut săvârşirea celor două infracţiuni de tâlhărie reţinute în sarcina sa, recunoaştere, care se coroborează cu toate mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei în sensul vinovăţiei inculpatului.
În ce priveşte pe inculpatul C.D., acesta a dat declaraţii contradictorii în cele două faze ale procesului penal. Astfel, în declaraţiile din faza de urmărire penală, arată că inculpatul P.A. i-a spus că o să smulgă lănţişorul de la gâtul părţii vătămate D.M., iar el a fost de acord să se întâlnească ulterior cu aceasta într-un bar din zona Maria Timişoara pentru a vinde lănţişorul sustras.
În cursul cercetării judecătoreşti, acelaşi inculpat a arătat că, deşi a văzut când inculpatul P.A. a săvârşit fapta de tâlhărie, el nu a avut cunoştinţă că acesta o să acţioneze pentru comiterea infracţiunii, a continuat drumul şi abia ulterior săvârşirii infracţiunii s-a înţeles cu inculpatul P.A. să vândă lănţişorul ştiind că provenea din tâlhărie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 262/ A din 20 iulie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror şi cei doi inculpaţi, toţi criticând hotărârea numai cu privire la modul de individualizare a pedepselor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.V.A., cerând să-i fie redusă pedeapsa.
Recursul este nefondat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunile comise de acesta.
Pedeapsa aplicată acestui inculpat a fost bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând cont de gravitatea faptelor, de modul în care a fost concepută şi realizată activitatea infracţională şi de elementele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.A. împotriva deciziei penale nr. 262/ A din 20 iulie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 octombrie 2004 la 6 octombrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5638/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5645/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
