ICCJ. Decizia nr. 5638/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5638/2005
Dosar nr. 4894/2005
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
deliberând asupra recursului declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 209/ P, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, la 29 iulie 2005, în dosarul nr. 782/P/2005, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 pronunţată la 14 iunie 2005, în dosarul nr. 750/2005, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul N.A., la 10 ani de închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată, instanţa a făcut şi aplicarea art. 83 C. pen., în sensul revocării beneficiului suspendării condiţionate pentru două pedepse de 3 ani şi respectiv de un an de închisoare anterioare care au fost contopite stabilindu-se ca pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani de închisoare, să fie executată pe lângă aceea de 10 ani de închisoare aplicată în cauza de faţă, inculpatul urmând a executa în total 13 ani de închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus:
interzicerea drepturilor „prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen."
menţinerea stării de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi
deducerea, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa totală amintită, a perioadei cuprinse între 27 ianuarie 2005 şi data pronunţării, interval de timp în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv.
De asemenea inculpatul a fost obligat să plătească:
2.050.000 lei reprezentând despăgubiri materiale şi 20.000.000 lei cu titlu de daune morale datorate părţii civile C.C.;
2.866.000 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânzi legale datorate părţii civile C.A.S. Tulcea şi
2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, cu menţiunea că suma de 800 000 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru asistarea inculpatului, urma a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Apelul declarat ulterior de către inculpatul N.A. împotriva sentinţei menţionate a fost admis prin Decizia nr. 209/ P, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, la 29 iulie 2005, în dosarul nr. 782/P/2005.
Ca urmare a admiterii acestui apel a fost înlăturată „pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., pe durata indicată de art. 71 alin. (2) C. pen.", fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
De asemenea, instanţa de apel s-a pronunţat în sensul menţinerii stării de arest a inculpatului şi al deducerii din pedeapsă şi a perioadei de arest preventiv ulterioară pronunţării sentinţei.
Împotriva hotărârilor astfel pronunţate a declarat recurs în termen legal inculpatul N.A.,, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie cu numărul de dosar 4894/2005.
În motivarea iniţială a recursului făcută în scris inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză exclusiv din punctul de vedere al individualizării pedepsei, considerate a fi prea severă, aspect care, din punct de vedere formal intră sub incidenţa art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, odată cu reiterarea acestui motiv legal, apărarea recurentului a invocat şi prevederile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., relevând existenţa unor contradicţii între considerentele şi dispozitivul deciziei date în apel.
În ceea ce îi priveşte, intimaţii părţi civile C.A.S. Tulcea şi C.C. nu s-au prezentat în faţa acestei curţi şi nici nu au comunicat în scris punctul lor de vedere referitor la soluţionarea recursului.
Este de amintit însă că la dosarul cauzei a fost ataşată o scrisoare scrisă aparent de C.C. şi prin care se menţionează că acest intimat nu are pretenţii civile împotriva inculpatului.
Recursul este fondat.
În acest sens, Curtea are în vedere în primul rând împrejurarea că motivarea deciziei date în apel este structurată, fără echivoc, în sensul respingerii apelului, contrazicând astfel dispozitivul prin care apelul a fost admis,
În acelaşi timp dispozitivul amintit este parţial neinteligibil în partea referitoare la înlăturarea unei pedepse accesorii.
Cele două aspecte evocate atrag incidenţa în cauză a prevederilor art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., iar prin natura lor obstrucţionează posibilitatea exercitării de către această curte a prerogativelor prevăzute de art. 38514 C. proc. pen., referitoare la verificarea hotărârii recurate.
Este de amintit de exemplu că al doilea motiv d de recurs, întemeiat pe prevederile art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen., se constituie într-o critică a modului de individualizare a pedepsei.
Raportat la datele speţei justeţea acestei critici nu poate fi evaluată în condiţiile în care aprecierea instanţei de apel referitoare la corecta individualizare a pedepsei se regăseşte în acelaşi paragraf al considerentelor, penultimul, care se încheie cu formula „urmează a respinge, ca nefondat, apelul" vădit contrară dispozitivului.
Aşa fiind, urmează ca în cauză să se facă aplicarea art. 38515 pct. 2 lit. c) teza ultimă C. proc. pen., în sensul admiterii recursului şi al casării deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării apelului.
Conform art. 38517 alin. (2), raportat la art. 382 alin. (3) şi, respectiv, la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., starea de arest a inculpatului urmează a fi menţinută.
Totodată, Curtea va dispune ca suma reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu în vederea asigurării apărării inculpatului să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 209/ P din 29 iulie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, pentru rejudecarea apelului.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Onorariul în sumă de 100 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 5621/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5639/2005. Penal → |
|---|
