ICCJ. Decizia nr. 5614/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5614/2005
Dosar nr. 3376/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 9 martie 2005, Tribunalul Vaslui i-a condamnat pe inculpaţii:
- M.C.,
- în baza art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 10 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 1 iunie 2004 la zi.
- C.A.,
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 10 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.I. SRL Vaslui să achite cu titlu de despăgubiri:
- 1.351.229.644 lei părţii civile SC V.I. SRL Bucureşti;
- 561.022.168 lei părţii civile SC G.R. SA Buzău;
- 336.301.874 lei părţii civile SC T. SRL Sf. Gheorghe;
- 1.215.267.766 lei părţii civile SC C.M. SRL Bârlad;
- 549.603.971 lei părţii civile SC M.I. SRL Craiova;
- 542.872.075 lei părţii civile SC F.T. SRL Bucureşti;
- 649.026.000 lei părţii civile SC E.I. SRL Pauleşti;
- 379.978.081 părţii civile SC C. SA Buzău;
- 260.397.170 lei părţii civile SC R.I. SRL Târgovişte;
- 222.259.870 lei părţii civile SC B.R. SRL Bucureşti;
- 426.727.269 lei părţii civile SC T.M. SRL Bucureşti;
- 530.577.447 lei părţii civile SC D.L.I.I. SRL Vaslui;
- 549.221.774 lei părţii civile SC I.I. SRL Piatra Neamţ;
- 428.578.500 lei părţii civile SC M. SRL Giurgiu.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000.000 lei către SC C.M. SRL Bârlad cu titlu de cheltuieli de judecată şi la câte 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpaţii M.C. şi C.A. începând cu anul 2001 au întreţinut relaţii de concubinaj şi în anul 2003 au hotărât să înfiinţeze o societate comercială cu sediul în municipiul Vaslui, unde inculpatul C.A. avea mai multe cunoştinţe.
Astfel, că la data de 7 iulie 2003, conform actului adiţional înregistrat legal, inculpata M.C. a preluat SC C.I. SRL Vaslui de la numita C.M., devenind asociat unic şi administrator, cu obiect de activitate în principal comerţul cu ridicata al materialelor de construcţie.
Activitatea comercială a societăţii s-a desfăşurat în perioada iulie 2003 – februarie 2004, în cadrul căreia inculpatul C.A., deşi nu avea nici o funcţie se ocupa de identificarea furnizorilor, negocierea contractelor şi ridicarea mărfurilor, prezentându-se în calitatea de director comercial şi sub identitatea falsă de I.L.V., iar inculpata M.C. desfăşurând acelaşi tip de activităţi şi în plus semnând filele C.E.C., ca principală modalitate de plată a mărfurilor achiziţionate.
Încă de la începutul activităţii comerciale cei doi inculpaţi şi-au propus să inducă în eroare reprezentanţii societăţilor cu care aveau relaţii contractuale, prin emiterea filelor C.E.C. pentru plata mărfurilor fără să aibă disponibil în cont, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, prin păgubirea partenerilor de afaceri.
S-a reţinut astfel, pe baza materialului probator, că au fost induse în eroare, prin modalităţile specifice infracţiunii de înşelăciune, următoarele societăţi comerciale:
- În perioada noiembrie - decembrie 2003 SC C.I. SRL Vaslui s-a aprovizionat conform celor 10 facturi emise în baza contractelor comerciale de la SC V.I. SRL Bucureşti cu instalaţii termice în valoare totală de 1.361.135.096 lei, achitându-se în numerar suma totală de 9.905.452 lei, diferenţa urmând să fie plătită în baza celor 12 file C.E.C. la termenul prevăzut în conţinutul acestora.
Fiind introdus la băncile deţinătoare ale conturilor, respectiv B.P. SA, sucursala Vaslui şi sucursala R.B., filele C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.
Prejudiciul, în sumă de 1.351.229.644 lei nu a fost recuperat.
- La data de 9 decembrie 2003, cei doi inculpaţi, inculpatul C.A. sub numele de I.L., au semnat şi lansat comanda nr. 124 către SC G.R. SA Buzău pentru mai multe produse, cum sunt apometre şi filtre dedurizator aquator, încheind la data de 12 decembrie 2003 contractul pentru mărfuri în valoare de 701.277.710 lei, achitând în numerar suma de 140.255.542 lei.
Pentru diferenţa în sumă de 561.022.168 lei şi care constituie prejudiciu, inculpata M.C. a emis filă C.E.C. care, introdusă la R.B., sucursala Vaslui, a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil în cont, SC C.I. SRL Vaslui aflându-se în interdicţie bancară.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
- La data de 7 decembrie 2003, inculpatul C.A. a negociat, sub identitatea falsă de I.L., achiziţionarea de mărfuri în valoare de 376.301.874 lei, plătind în numerar suma de 25.000.000 lei către SC T. SRL Sf. Gheorghe, pentru diferenţă inculpata M.C. emiţând file C.E.C., neonorate de sucursala Vaslui – R.B. pentru lipsă disponibil în contul trăgătorului şi interdicţiei bancare în care se afla SC C.I. SRL Vaslui.
Prejudiciul, în sumă de 336.301.874 lei este nerecuperat.
- Prin comenzile din 9 şi 13 decembrie 2003 semnate de cei doi inculpaţi către SC C.M. SRL Bârlad aceştia au achiziţionat 18.577 kg electrozi, în valoare totală de 1.215.267766 lei, inculpata M.C. emiţând, pentru plata mărfurilor, 4 file C.E.C. care, introduse în bancă, au fost refuzate la plată pentru motivele arătate la cazurile din precedent.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
- În relaţiile comerciale derulate în perioada noiembrie 2003 – ianuarie 2004 cu SC M.I. SRL Craiova cei doi inculpaţi au emis şi respectiv, folosit 5 file C.E.C. pentru achitarea sumei de 549.603.971 lei, contravaloarea unor radiatoare electrice achiziţionate, care, introduse la bancă, au fost, de asemenea, refuzate la plată.
Prejudiciul nu este recuperat.
- La data de 12 decembrie 2003, inculpaţii au achiziţionat centrale termice de la SC F.T. SRL Bucureşti, în valoare de 791.617.750 lei.
Pentru suma de 382.617.750 lei inculpata M.C. a emis file C.E.C.
La data de 28 ianuarie 2004, de la aceeaşi societate inculpatul C.A. a mai achiziţionat centrale termice în valoare de 160.254.325 lei, inculpata M.C. semnând şi emiţând file C.E.C. pentru plată.
Ambele file C.E.C. au fost refuzate la bancă pentru lipsă disponibil, SC C.I. SRL Vaslui, fiind în interdicţie bancară, iar ultimul instrument de plată fiind retras din circulaţia bancară.
Prejudiciul total, în sumă de 542.872.075 lei, nu este recuperat.
- La data de 30 ianuarie 2004, o persoană care şi-a atribuit identitatea P.C., director firmă, a lansat comanda în numele SC C.I. SRL Vaslui către SC E.I. SRL – Păuleşti, jud. Prahova, pentru cantitatea de 9000 kg carne vită.
Marfa, în valoare de 649.026.000 lei, a fost livrată iar pentru achitarea acesteia inculpata M.C. a emis o filă C.E.C., refuzată la data de 5 februarie 2004 de către bancă pentru lipsă disponibil în contul trăgătorului.
Prejudiciul este nerecuperat.
- În baza comenzii din 13 ianuarie 2004, semnată de cei doi inculpaţi, SC C.B. SA a livrat SC C.I. SRL Vaslui oţel cornier laminat în valoare de 379.978.081 lei.
Pentru plata mărfii, inculpata M.C. a emis o filă C.E.C., care la data de 5 februarie 2004 a fost refuzată de bancă pentru lipsă disponibil în cont.
Prejudiciul nu a fost acoperit.
- Pe baza discuţiilor telefonice purtate de inculpatul C.A. cu directorul SC R.I. SRL Târgovişte şi o scrisoare de intenţie din 5 ianuarie 2004, la data de 19 ianuarie 2004 menţionata societate a livrat produse în valoare de 260.397.179 lei.
Fila C.E.C. emisă pentru plata acestor produse a fost refuzată la bancă pentru lipsă disponibil în cont şi interdicţie bancară.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
- La data de 16 ianuarie 2004, inculpata M.C. în calitate de director general şi inculpatul C.A., sub identitatea I.L. ca director comercial, ambii la SC C.I. SRL Vaslui, au semnat comanda către SC B.R. SRL Bucureşti, transmiţând-o prin fax şi solicitând radiatoare Panel din oţel.
Marfa, în valoare de 222.259.870 lei, a fost livrată la 21 ianuarie 2004, pentru a cărei achitare a fost emisă fila C.E.C. de către inculpata M.C. Fila C.E.C. a fost refuzată la plată de către bancă la data de 13 februarie 2004 pentru lipsă disponibil, C.E.C. - ul fiind anulat iar trăgătorul în interdicţie bancară.
- În perioada octombrie 2003 – ianuarie 2004, inculpaţii au achiziţionat centrale termice de la SC T.I. SRL Bucureşti în valoare totală de 426.727.269 lei, pentru plata cărora au emis 3 file C.E.C., referitor la plata de către bancă la data de 2 martie 2004, pentru motivele arătate la cazul precedent.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
- La datele de 8 ianuarie şi 3 februarie 2004, inculpaţii au achiziţionat de la SC I.I. SRL Piatra Neamţ centrale termice în valoare totală de 549.221.774 lei, pentru achitarea cărora inculpata M.C. a semnat 2 file C.E.C.
Introduse la bancă pentru decontare, filele C.E.C. au fost refuzate, din motivele arătate în cazurile anterior prezentate.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
- La data de 22 ianuarie 2004, inculpata M.C. a semnat comanda către SC D.L.I.I. SRL Vaslui solicitând diferite sortimente de tablă şi electrozi inox, marfa fiind livrată la data de 27 ianuarie 2004. Pentru plata mărfii, în valoare de 530.577.447 lei, inculpata a emis 2 file C.E.C., neonorate, însă, de bancă, pentru lipsă disponibil, interdicţie bancară şi instrumente de plată anulate.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
- La data de 21 ianuarie 2004, inculpata M.C. a solicitat comanda către SC M. SRL Giurgiu pentru livrare anvelope, marfa, în valoare de 428.578.500 lei fiind livrată la data de 27 ianuarie 2003.
Inculpaţii M.C. şi C.A. au emis şi, respectiv, folosit pentru achitarea mărfii 2 file C.E.C., refuzate de bancă pentru motivele comune tuturor cazurilor prezentate.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
Împotriva acestei hotărâri ambii inculpaţi au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor în considerarea gradului concret de pericol social al faptelor şi circumstanţelor personale.
Prin Decizia penală nr. 177 din 3 mai 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins apelurile inculpaţilor, ca nefondate, constatând că pedepsele au fost just individualizate, în considerarea tuturor criteriilor legale.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţii M.C. şi C.A., fiecare transferând responsabilitatea faptelor asupra celuilalt.
Distinct, inculpata M.C. a solicitat achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Inculpatul C.A. a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaţilor M.C. şi C.A., susţinute pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 14 şi 17, inculpata M.C. şi pct. 14, inculpatul C.A., C. proc. pen., nu sunt fondate.
În cauză, situaţia de fapt a fost corect reţinută şi aceasta rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv sesizarea Secţiei Vaslui a Gărzii Financiare, actele de constituire a societăţii, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere, adresele băncilor, declaraţiile martorilor, inclusiv ale reprezentanţilor societăţilor comerciale păgubite, coroborate cu declaraţiile inculpatei M.C. date atât în cursul urmăririi penale cât şi în cel al judecăţii precum şi cu cele ale inculpatului C.A. în faza de urmărire penală şi parţial din faţa instanţei.
Modalitatea faptei de săvârşire a infracţiunii corespunde normativ incriminării prevăzute prin art. 215 alin. (4) C. pen., inculpata M.C. emiţând file C.E.C., cu complicitatea inculpatului C.A., cunoscând că nu există în conturile bancare provizia necesară.
Cei doi inculpaţi au plănuit şi activat societatea comercială în mun. Vaslui, localitate străină de domiciliile lor, iar în partea finală a activităţii infracţionale au părăsit sediul SC C.I. SRL Vaslui, precum şi reşedinţa, nemairăspunzând apelurilor telefonice ale reprezentanţilor societăţilor păgubite.
Într-o perioadă relativ scurtă de timp, de câteva luni, inculpaţii au iniţiat şi finalizat operaţiuni comerciale prin care au achiziţionat mărfuri de la 14 societăţi comerciale în valoare de peste 8 miliarde lei, în condiţiile în care ambii au recunoscut că nu dispunea de fonduri financiare şi în negocieri unul dintre ei, respectiv inculpatul C.A. s-a folosit fraudulos de calitatea de director comercial al S.C. C.I. SRL Vaslui şi de o identitate falsă.
Relevantă pentru dovedirea acţiunii constatate a celor doi inculpaţi în săvârşirea faptelor, este declaraţia martorului I.C.A., delegat al S.C. C.I. SRL Vaslui, care arată că primea dispoziţii de la ambii inculpaţi, care, de asemenea, îi remiteau şi filele C.E.C., pentru a ridica marfa de la furnizori.
Emiţând şi folosind file C.E.C. pentru plata mărfurilor achiziţionate în condiţiile în care cunoşteau că nu există provizia necesară în cont pentru onorarea acestora, concluzie logică, de vreme ce nu alimentau conturile la cele 2 bănci, inculpaţii au urmărit şi reuşit să obţină foloase materiale injuste din vânzarea produselor şi care reprezintă, în acelaşi timp, pagubă pentru societăţile comerciale posesoare ale C.E.C. - urilor, fiind realizate, astfel, în scopul şi condiţia prevăzute de lege pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în această modalitate.
Încadrarea juridică reţinută de instanţe este, aşadar, legală, inclusiv sub aspectul unităţii infracţionale în forma infracţiunii continuate.
Inculpaţii, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aşa cum s-a arătat, au realizat, într-un interval scurt de timp, de câteva luni, 14 acte materiale de escrocare a tot atâtea societăţi comerciale, în aceeaşi modalitate, ceea ce conferă infracţiunii caracter continuat.
Faţă de prejudiciul totalizat de peste 8 miliarde lei, prin raportare la prevederile art. 146 C. pen., se constată că este neîntemeiată cererea de înlăturare a agravantei prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, ţinându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptele, prin multitudinea actelor materiale, ceea ce denotă perseverenţă infracţională şi prin consecinţele lor deosebit de grave, prezintă un ridicat grad concret de pericol social.
Individualizarea legală a pedepsei, de la 10 la 20 ani închisoare, relevă, de asemenea, gradul generic ridicat al pericolului social al acestei infracţiuni.
Inculpaţii nu au luat nici o măsură pentru repararea pagubelor pricinuită în datele de caracterizare pozitiv ale acestora, constând în sinceritatea, lipsa antecedentelor penale şi vârsta inculpatei M.C., precum şi lipsa antecedentelor penale, fiind însă arestat în altă cauză, şi recunoaşterea parţială a faptelor, în cazul inculpatului C.A., au fost avute în vedere prin individualizarea pedepselor la minimul special prevăzut de lege.
Reducerea pedepselor sub limita minimă specială legală nu se justifică, neidentificând în cauză, în raport de toate datele acesteia, împrejurări care, potrivit art. 74 C. pen., să poată fi considerate circumstanţe atenuante.
Procurorul, prin concluziile asupra recursurilor inculpaţilor, a solicitat admiterea acestora pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu şi, de urmare, înlăturarea din conţinutul pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti, prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.
Cererea este neîntemeiată.
Inculpatul C.A. are un copil minor, însă, aşa cum rezultă din memoriul depus la dosar de către inculpata M.C., acesta nu s-a aflat vreodată la inculpat.
Inculpata M.C. nu are copii.
Potrivit art. 71 C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Curtea constată că interzicerea drepturilor părinteşti constituie o ingerinţă în dreptul inculpaţilor la respectarea vieţii lor de familie, drept apărat prin art. 8 din C.E.D.O., sub condiţia, însă, ca acest amestec să nu fie prevăzut de lege şi dacă nu constituie o măsură care este necesară, printre altele, pentru securitatea naţională şi publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor sau protejarea moralei.
Pe de altă parte, în acord cu practica C.E.D.O., Curtea reţine că, în aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti, trebuie avut în vedere primordial, interesul copilului, în raport cu care se va analiza măsura în care, prin natura infracţiunii săvârşite şi urmările acesteia, i se poate imputa inculpatului un comportament nedemn, astfel încât, retrăgându-i drepturile părinteşti, să fie realizat scopul protejării moralei şi educaţiei copilului.
Raportând aceste criterii la datele cauzei, se constată că inculpaţii au săvârşit infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave, cu un ridicat grad de pericol social, prin modalităţi faptice care denotă lipsă de scrupule, grave carenţe de ordin moral şi dispreţ faţă de ceea ce desemnează buna credinţă în relaţiile sociale.
Se conchide, astfel, că până la încheierea executării pedepsei privative de libertate, când nu se prezumă că funcţia de reeducare a sancţiunii îşi va fi produs efectul, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părinteşti este necesară tocmai în interesul superior al copilului.
Faţă de cele ce preced, recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate.
Din pedeapsa aplicată inculpatei M.C. se va deduce timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 1 iunie 2004 la 5 octombrie 2005.
Se va constata că inculpatul C.A. este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 177 din 3 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2004 la 5 octombrie 2005.
Constată că inculpatul C.A. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenta inculpată M.C. să plătească statului suma de 160 RON (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat C.A. să plătească statului 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5599/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5615/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs → |
|---|
