ICCJ. Decizia nr. 5615/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5615/2005
Dosar nr. 4866/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 190 din 8 iunie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul S.D.F. zis P., la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată S.R.).
În baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) şi e) C. pen. (parte vătămată G.M.E.).
În baza art. 202 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare (parte vătămată G.D.R.).
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele s-au contopit în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) şi e) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a depus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2005 până la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate S.R.V. prin reprezentanta sa legală D.G.A.S.P.C. Suceava, suma de 70.000.000 lei, cu titlu de daune morale, părţii vătămate G.D.R. prin reprezentanta sa legală G.M.E. suma de 30.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi părţii vătămate G.M.E. prin reprezentanta sa legală G.M.E. suma de 30.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 60.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din timpul urmăririi penale şi 400.000 lei cu acelaşi titlu din faza cercetării judecătoreşti (în total 800.000 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Suceava.
S-a reţinut că, la data de 25 ianuarie 2005, minorele G.M.E., în vârstă de 12 ani, G.D.R., în vârstă de 11 ani şi S.R.V., în vârstă de 13 ani, se aflau internate la Centrul de Plasament de tip familial U.C. din municipiul Rădăuţi.
În jurul orelor 19,00, ale aceleaşi zile, surorile G. se aflau la săniuş în apropierea Centrului de Plasament, ocazie cu care au fost abordate de către inculpatul S.D.F. care le-a solicitat să meargă cu el în blocul de vis-a-vis pentru a discuta cu o persoană pe numele M., căreia trebuia să-i aducă nişte căţei şi pentru că nu ştie să citească nu poate folosi interfonul din clădirea respectivă.
Cele două surori i-au spus inculpatului că nici ele nu ştiu să folosească interfonul, însă vor merge la Centrul de Plasament şi vor aduce pe cineva care să-l ajute. În acest sens, cele două minore au intrat în curtea Centrului de Plasament, unde se afla minora S.R.V. şi a cerut acesteia să meargă cu ele pentru a ajuta un băiat să folosească interfonul de la un bloc din apropiere. Aceasta a fost de acord, astfel încât cele 3 minore, fără să se învoiască de la cineva, au traversat strada şi s-au întâlnit cu inculpatul, care avea cu el un căţel de rasă cocher.
Ajunse în faţa blocului indicat, minorele au constatat că la intrare nu era interfon, iar inculpatul le-a lăsat căţeluşul şi a intrat în bloc, pe uşa din spate, unde a discutat cu cineva câteva minute, după care a revenit şi le-a spus fetiţelor că are acasă mai mulţi pui de câine pe care vrea să-i comercializeze, propunându-le astfel, acestora, să meargă acasă la el că să vadă căţeii.
Minorele au fost de acord şi au plecat cu inculpatul, trecând de gara C.F.R. a oraşului, au traversat cimitirul şi s-au oprit lângă un gard din apropierea acestuia. Aici, inculpatul le-a cerut fetelor să se ascundă după un tufiş, întrucât în zonă sunt câini lupi care le pot omorî. Minorele s-au ascuns, iar inculpatul le-a cerut să se întindă pe zăpadă şi să-l sărute fiecare dintre ele. Deşi fetiţele au refuzat, inculpatul ameninţându-le că le omoară, acestea s-au conformat, sărutându-l pe rând.
Inculpatul era îmbrăcat cu două geci, una din piele pe dedesubt, iar una din fâş deasupra, iar în buzunarul primei haine avea un cuţit pe care l-a arătat fetelor când acestea au refuzat să-l sărute prima dată.
Tot prin ameninţare cu moartea, inculpatul le-a cerut minorelor să se aşeze pe spate şi să-şi dea fiecare pantalonii jos până la genunchi. Deşi le-a mai solicitat încă o dată să-l sărute, acestea l-au refuzat.
După ce minorele şi-au dat jos pantalonii şi stăteau întinse pe geaca inculpatului aşezată pe zăpadă, acesta a mers la G.M.E., s-a urcat peste aceasta şi a încercat să o violeze şi pentru că nu a reuşit, a renunţat. Apoi, a mers la minora S.R.V. căreia i-a cerut să-şi dea pantalonii jos tot o parte a pantalonilor şi să-şi desfacă picioarele. Totodată, inculpatul i-a cerut minorei G.M.E. să o ţină pe picioare pe S.R.V., însă aceasta a refuzat. În aceste împrejurări, inculpatul a întreţinut un raport sexual normal cu S.R.V., care de durere a început să plângă, însă inculpatul a ameninţat-o că o omoară dacă mai plânge şi mai tremură.
Toate acestea s-au petrecut sub privirile îngrozite ale minorelor G.M.E. şi G.D.R., aceasta din urmă, de frică, o ţinea de mână pe S.R.V. în timp ce inculpatul o viola. Observând aceasta, inculpatul a scos cuţitul din haină şi a tăiat-o pe G.D.R. peste mâna dreaptă, cu care o ţinea pe S.R.V., tăindu-i astfel mănuşa şi zgârâind-o la degetul arătător.
După consumarea raportului sexual, inculpatul le-a cerut minorelor să se îmbrace, a dezlegat câinele pe care anterior îl legase de un gard cu fularul minorei S.R.V. şi s-a oferit să le conducă la cămin, însă acestea l-au refuzat.
După ce au ajuns la Centrul de Plasament, deşi iniţial nu au vrut să povestească nimănui cele întâmplate, după ce au văzut că S.R.V. sângerează, minorele au povestit evenimentul altei minore G.A.A.
A doua zi, dimineaţă, minorele au relatat cele întâmplate şefei Centrului de Plasament, care a sesizat organele de poliţie.
Pe parcursul cercetărilor şi urmăririi penale, inculpatul a adoptat o poziţie oscilantă, recunoscând faptul că a întreţinut un raport sexual normal cu minora S.R.V. cu acordul acesteia, însă a negat faptul că a încercat să o violeze pe minora G.M.E. şi că le-a constrâns pe cele trei minore să-l sărute.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a solicitat achitarea, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind vinovăţia, întrucât inculpatul nu a cunoscut că victima este minoră, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicată.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 17 din 25 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus durata arestării preventive de la data de 8 iunie 2005 la zi, a menţinut starea de arest şi l-a obligat pe inculpat să plătească statului 2.000.000 lei (200 lei noi) din care suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, pentru onorariul avocat din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.D.F., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.F. împotriva deciziei penale nr. 17 din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2005 la 5 octombrie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 RON (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5614/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5620/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
