ICCJ. Decizia nr. 5685/2005. Penal. Art. 290 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5685/2005
Dosar nr. 2525/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 373 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Maramureş au fost condamnaţi inculpaţii:
P.S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- determinarea, cu rea credinţă, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa per valoare adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din concursul infracţiunilor de: complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, art. 215 alin. (2) C. pen., şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 78/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi art. 33 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare;
- instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- instigare la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
P.M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- determinarea cu rea credinţă, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat şi deţinere nelegală în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare; - fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 2 ani închisoare; - spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. G.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - determinarea, cu rea credinţă, de către persoane impozabile a taxei pe valoare adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din concursul infracţiunilor de: - evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- folosirea cu rea credinţă a bunurilor şi creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 311990 republicată, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 331 C. proc. pen., din infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 şi art. 29 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 2 ani închisoare; - spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului potrivit art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, este graţiată şi s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 3 luni închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 1990, inculpatul P.S.I. s-a lansat în afaceri cu băuturi alcoolice dar, după ce legislaţia fiscală aplicabilă în acest domeniu s-a perfecţionat iar metodele de control s-au îmbunătăţit, a renunţat la acest gen de afaceri şi a început să desfăşoare activităţi comerciale în alt domeniu.
Inculpatul a înfiinţat şi cumpărat societăţi comerciale pe numele unor persoane de încredere, ce figurau în calitate de asociaţi şi administratori dar, în virtutea relaţiilor personale dintre el şi aceste persoane a condus efectiv activitatea acestor societăţi.
Astfel, în anul 1995, inculpatul P.S.I. a înfiinţat SC Ş. SRL, având ca asociat unic şi administrator pe numita M.A.F., iar în cursul anului 1926, l-a făcut asociat şi administrator la această societate pe inculpatul G.I. Totodată, în cursul anului 1996, inculpatul P.S.I. a achiziţionat SC H.I. SRL, societate la care l-a făcut asociat şi administrator tot pe inculpatul G.I.
Deşi, în cursul anului 1991, inculpatul a divorţat de soţia sa inculpata P.M.A., aceştia au rămas în continuare în relaţii personale şi de afaceri foarte apropiate, activitatea SC M.I. SRL şi SC P. SRL la care inculpata deţinea calităţile de asociat unic şi administrator, fiind coordonată în fapt tot de către inculpatul P.S.I.
Profitând de faptul că deţinea controlul asupra celor 4 societăţi comerciale administrate de inculpaţii G.I. şi P.M.A., inculpatul P.S.I. a conceput un plan potrivit căruia prin acţiunea concertată a celor patru societăţi comerciale urma să se obţină în mod nelegal de la bugetul de stat sume mari de bani cu titlu de taxă pe valoare adăugată de rambursat.
1. Astfel, acţionând potrivit acestui plan, care a fost pus în aplicare cu participarea celorlalţi doi inculpaţi, în perioada iulie 1999 – martie 2000, inculpatul P.S.I. a cumpărat, în calitate de persoană fizică, în mod repetat diferite utilaje (excavatoare, buldozere, gatere etc.) pe care le-a revândut imediat la preţuri exagerate şi fără nici o justificare economică, pe baza unor contracte sub semnătură privată la SC Ş. SRL Baia Mare, administrată de inculpatul G.I.
În total, în sem. II al anului 1999, Ş. SRL Baia Mare a achiziţionat de la inculpatul P.S.I., utilaje în valoare de 14.039.100.000 lei iar în sem. I al anului 2000, utilaje în valoare de 3.118.900.000 lei. Achiziţionarea acestora s-a făcut în baza unor contracte sub semnătură privată în care utilajele nu erau descrise exact şi în consecinţă puteau fi confundate ori substituite cu uşurinţă. De asemenea, utilajele nu au fost recepţionate şi nici nu au fost evidenţiate în actele contabile ale societăţii cumpărătoare, iar preţul lor nu a fost achitat.
De altfel, contabilitatea SC Ş. SRL, era organizată şi ţinută necorespunzător, neexistând nici unul dintre principalele registre ce se folosesc în contabilitate, nu s-a întocmit şi nu s-a depus bilanţul contabil pe anul 1999, nu s-au depus rapoartele fiscale şi nu s-au efectuat plăţile obligatorii către bugetul de stat şi bugetul local. Mai mult, societatea comercială nu avea cont deschis în bancă, cel deschis la constituire fiind închis din oficiu, neefectuându-se operaţiuni în cont timp de 2 ani.
După achiziţionarea utilajelor la preţuri exagerate de la inculpatul P.S.I., inculpatul G.I., fără a face recepţia lor, le-a facturat către SC H.I. SRL Baia Mare, administrată tot de el, la preţul de achiziţie a utilajelor fiind adăugat în mod corect TVA - ul, care astfel a devenit deductibil, dar, pentru facturile emise SC Ş. SRL Baia mare nu a plătit bugetului de stat TVA - ul evidenţiat.
Spre exemplu, la data de 26 ianuarie 2000, inculpatul P.S.I. a cumpărat un excavator de la S. Tg. Mureş cu suma de 89.200.000 lei iar a doua zi, pe 27 ianuarie 2000, acesta a fost revândut prin intermediul SC Ş. SRL la SC H.I. SRL Baia Mare cu suma de l.008.400.000 lei. De asemenea, la data de 29 decembrie 1999, inculpatul P.S.I. a cumpărat un excavator de la S. Tg. Mureş cu suma de 42.000.000 lei iar la data de 4 ianuarie 2000, l-a revândut prin acelaşi procedeu la SC H.I. SRL cu suma de 850.000.000 lei, preţul iniţial fiind multiplicat de 20-24 ori, fără nici o justificare.
Toate utilajele cumpărate de SC H.I. SRL Baia Mare de la SC Ş. SRL Baia Mare au fost refacturate a doua zi, la acelaşi preţ, către SC P. SRL Baia Mare, administrată de inculpata P.M.A.
Ca urmare a operaţiunilor economice menţionate, SC P. SRL Baia Mare a devenit beneficiara facturilor cu TVA deductibil emise de SC H.I. SRL Baia Mare. În consecinţă, pe baza cererilor formulate către D.G.F.P. Maramureş de către inculpata P.M.A., care a fost administratorul acestei societăţi până la data de 28 decembrie 1999, SC P. SRL Baia Mare, în baza facturilor fictive emise de SC H.I. SRL Baia Mare, a încasat nelegal de la bugetul statului suma de 1.855.596.704 lei. La data de 28 decembrie 1999, inculpata P.M.A. a fost schimbată din funcţia de administrator cu numitul R.S.A. (rudă cu inculpata) şi, după această dată, SC P. SRL Baia Mare a mai încasat de la bugetul statului în mod nelegal, la data de 22 ianuarie 2000, cu titlu de TVA de rambursat suma de 620.177.816 lei.
2. La data de 8 decembrie 1999, SC H.I. SRL Baia Mare administrată de inculpatul G.I. a emis o factură în valoare de 2.800.022.000 lei reprezentând c/v mai multor utilaje, către SC M.I. SRL Baia Mare administrată de inculpata P.M.A., factura conţinând TVA în valoare de 505.922.000 lei. Ca urmare a înregistrării acestei facturi, din balanţa de verificare a SC M.I. SRL Baia Mare a rezultat TVA de recuperat la 1 ianuarie 2000, în sumă de 500.676.760 lei. Inculpata P.M.A. în calitate de administrator al societăţii a solicitat A.F. rambursarea TVA-ului provenit din această factură. Din suma de 500.676.760 lei restituită SC M.I. SRL Baia Mare, organele fiscale au reţinut impozitul pe profit datorat în sumă de 5.865.169 lei iar diferenţa de 494.809.591 lei a fost virată în contul bancar al societăţii.
Pentru a demonstra că, în cursul lunii ianuarie 2000, suma rambursată de la bugetul statului nu se putea compensa, SC H.I. SRL Baia Mare, administrată de inculpatul G.I., a emis două facturi în valoare de 4.641.000.000 lei, reprezentând c/v a doi cai de rasă şi în consecinţă, în raportul fiscal din 30 ianuarie 2000 se raportează TVA de rambursat în sumă de 741.023.710 lei. La datele de 28 şi 29 februarie 2000 cei doi cai au fost revânduţi către SC H.I. SRL Baia Mare.
În urma operaţiunilor descrise, SC P. SRL a încasat de la buget în mod nelegal, cu titlu de TVA de rambursat suma de 500.676.760 lei, din care i-a fost virată în cont suma de 494.809.591 lei.
3. Pentru a intra în posesia acestor sume, inculpaţii le-au transferat din conturile SC P. SRL şi SC M.I. SRL Baia Mare la SC H.I. SRL Baia Mare, fără nici o contraprestaţie. Astfel, din contul SC P. SRL s-a transferat către SC H.I. SRL suma de 2.457.000.000 lei iar din contul SC M.I. SRL către aceeaşi societate suma de 490.000.000 lei.
O parte din aceste sume au fost scoase din contul SC H.I. SRL sub pretextul achitării c/v unor cantităţi de cereale, achiziţionate de la diverse persoane, dar, în realitate, achiziţiile nu au fost efectuate, iar sumele de bani au ajuns în posesia inculpaţilor.
În acest scop inculpaţii P.M.A. şi G.I. au întocmit mai multe borderouri de achiziţii potrivit cărora SC H.I. SRL Baia Mare ar fi achiziţionat cereale de la mai multe persoane cărora le-ar fi achitat contravaloarea lor, în realitate persoanele înscrise în aceste borderouri, nu au predat nici o cantitate de cereale şi nu au încasat nici o sumă de bani.
4. În ziua de 20 decembrie 1999, ca urmare a acţiunii inculpaţilor SC P. SRL Baia Mare a încasat de la Trezoreria Baia Mare suma de 700.000.000 lei, reprezentând TVA de rambursat încasată nelegal de la bugetul statului.
SC P. SRL, administrată de inculpata P.M.A. a virat această sumă la SC H.I. SRL reprezentând c/v unei facturi. În aceeaşi zi, SC H.I. SRL a restituit la SC P. SRL aceeaşi sumă, reprezentând contravaloare avans cereale.
Operaţiunea descrisă mai sus, cu acelaşi obiect al plăţii, s-a repetat de 3 ori în aceeaşi zi, la sfârşitul zilei, suma rămânând în contul SC H.I. SRL, administrată de inculpatul G.I.
În ziua de 21 decembrie 1999, SC H.I. SRL în contul căreia rămăsese suma de 700.000.000 lei, a efectuat acelaşi sistem de operaţiuni de încasări şi plăţi cu SC M.I. SRL administrată de inculpata P.M.A.
În final, suma de 700.000.000 lei a rămas tot în contul SC H.I. SRL de unde a fost virată în contul numitului C.F.P., transferul reprezentând contravaloare achiziţionare cereale. În realitate nu s-a predat nici o cantitate de cereale.
La solicitarea inculpaţilor, pentru a se disimula originea sumei de 700 milioane lei, numitul C.F.P. a depus toată suma în contul firmei SC V. SRL ca aport propriu pe numele numitului C.V.M.
SV V. SRL a virat suma în contul SC B.P., care la rândul ei a transferat suma în contul lui C.F.P. cu titlul de restituire aport propriu. Acesta din urmă a predat suma de bani inculpaţilor G.I. şi P.M.A.
5. Potrivit procesului verbal de control încheiat de D.C.F.F. Maramureş, la 18 mai 2000, în sarcina inculpatului G.I. s-a mai stabilit că, în calitate de administrator la SC Ş. SRL, în cursul lunii iulie 1999 a ridicat de la casieria societăţii suma de 924.400.000 lei cu titlul de „restituiri aport asociat".
Conform balanţei de verificare în cont figura doar suma de 104.359.114 lei reprezentând aport asociat, şi în consecinţă, restituirea de aport se putea face numai în limita acestei sume.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii precum şi partea civilă D.G.F.P. Maramureş.
Prin Decizia penală nr. 33 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 13676/2004, au fost admise apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 373/2004 a Tribunalului Maramureş, pe care a desfiinţat-o numai cu privire la condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi a infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru inculpaţii P.M.A. şi G.I. şi respectiv instigare la această infracţiune pentru inculpatul P.S.I., a despăgubirilor civile acordate de D.G.F.P. Maramureş şi a individualizării pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), pentru inculpatul P.S.I. şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Judecând în aceste limite, curtea de apel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii P.S.I., P.M.A. şi G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de determinare cu rea credinţă de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S.I., pentru instigare la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi pe inculpaţii P.M.A. şi G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
Au fost reduse pedepsele inculpaţilor P.M.A. şi G.I., de la 2 ani închisoare la câte un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi pedeapsa inculpatului P.S.I. de la 2 ani la un an şi 8 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de D.G.F.P. Maramureş.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a criticat Decizia pronunţată susţinând că este nelegală, solicitând următoarele:
- pentru inculpatul P.S.I., schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., în complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26, raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); - pentru inculpata P.M.A., schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din dispoziţiile art. 215 alin. (2) C. pen., în art. 13 din Legea nr. 87/1994; - pentru inculpatul G.I., schimbarea încadrării juridice conform art. 234 C. proc. pen., din art. 12, 10 din Legea nr. 87/1994 şi art. 215 alin. (2) C. pen., în dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Inculpaţii au declarat recurs împotriva deciziei mai sus menţionate, susţinând că nu se fac vinovaţi de săvârşirea nici unei infracţiuni şi solicitând achitarea pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi. Partea civilă a declarat recurs împotriva deciziei menţionând că în mod greşit a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.
Examinând Decizia pronunţată sub aspectele invocate de recurenţi, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea consideră că aceasta este legală şi temeinică, astfel că recursurile declarate ca fiind nefondate.
Curtea consideră că instanţa de apel a apreciat în mod corect că instanţa de fond, în urma administrării unor probe utile, pertinente şi concludente a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea.
Este adevărat că instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrărilor juridice din concursul de infracţiuni prevăzut de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., şi art. 26 raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 şi art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul P.S.I., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata P.M.A. şi din concursul de infracţiuni prevăzut de art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi art. 26, art. 215 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul G.I. în infracţiunea de determinare cu rea credinţă de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat şi obţinere nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Dar, din probele dosarului rezultă că activitatea infracţională a inculpaţilor s-a derulat în perioada iulie 1999 – martie 2000, deci anterior apariţiei Legii nr. 345/2002 iar condamnarea inculpaţilor din data de 10 noiembrie 2004, ca urmare a schimbării încadrărilor juridice expuse mai sus, efectuate la aceeaşi dată, s-a fundamentat în drept pe dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 345/2002 care era deja abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2004, astfel că nu era oportună efectuarea acestor schimbări ale încadrărilor juridice.
Curtea consideră că instanţa de apel a apreciat corect că şi în situaţia în care schimbările de încadrări juridice făcute de instanţa de fond nu ar fi adecvate, în absenţa declarării căii de atac a apelului de către parchet, raportat la limitele speciale ale pedepselor infracţiunilor aferente pentru care cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată precum şi al interdependenţei activităţii infracţionale a acestora, nu se putea dispune schimbarea încadrărilor juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cum a fost reţinută de instanţa de fond, în infracţiunile reţinute iniţial în actul de sesizare pentru că s-ar încălca dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., privind neagravarea situaţiei inculpaţilor în propria lor cale de atac.
Curtea consideră că nu se putea dispune de către instanţa de apel schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru inculpaţii P.S.I. şi G.I. deoarece operaţiunile economice fictive concretizate în vânzări-cumpărări succesive la preţuri exagerate ale unor utilaje pentru care au fost întocmite documente incomplete şi care au fost achiziţionate iniţial de către inculpatul P.S.I. în calitate de persoană fizică, efectuate prin intermediul unui grup de firme ce aparţineau acestuia, dar la care figura ca acţionari şi administratori şi ceilalţi doi inculpaţi, au fost derulate în scopul obţinerii în mod nelegal de la bugetul statului cu titlul de taxă pe valoare adăugată de rambursat a unor sume de bani, nefiind manifestată intenţia acestora de a nu plăti obligaţiile fiscale către stat prevăzute de lege sau plata unor obligaţii fiscale către stat micşorate în raport cu cele prevăzute de lege, nefiind deci întrunite sub aspectul laturii obiective şi subiective elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Nefiind susceptibilă o schimbare a încadrărilor juridice, Curtea consideră că instanţa de apel a dispus în mod legal achitarea inculpaţilor, care au fost condamnaţi conform Legii nr. 345/2002 care nu era în vigoare la data săvârşirii faptelor şi mai mult, era abrogată la data pronunţării hotărârii de condamnare.
Curtea consideră că instanţa de apel a apreciat în mod just că infracţiunea de spălare de bani, implică sub aspectul laturii obiective îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume: să existe o activitate de schimbare sau transformare de bunuri sau valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii unei infracţiuni, astfel că în speţă, suma de 700 milioane lei încasată de la bugetul statului la data de 20 decembrie 1999 cu titlu de TVA ce a fost transformată în mod repetat prin conturi bancare în scopul ascunderii sau disimulării provenienţei ei ilicite pentru ca în final, prin intermediul numitului C.F.P. să ajungă tot în posesia inculpaţilor, ar trebui să derive din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpaţii au fost trimişi iniţial în judecată.
Condamnarea inculpaţilor P.M.A. şi G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi a inculpatului P.S.I., pentru instigare la această infracţiune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 nu putea fi dispusă decât în ipoteza condamnării concomitente pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi complicitate la această infracţiune.
Cum acest lucru nu era posibil întrucât în absenţa apelului parchetului nu se putea dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune şi complicitate la înşelăciune, pentru că s-ar fi agravat situaţia inculpaţilor în propriile căi de atac, instanţa de apel a procedat corect pronunţând achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi complicitate la spălare de bani.
În ceea ce priveşte recursul parchetului care vizează schimbarea încadrării juridice dată de prima instanţă, în condiţiile în care nu a exercitat calea apelului şi instanţa de apel a menţinut această schimbare, Curtea consideră că nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele împotriva cărora persoanele prevăzute în art. 362 (printre care şi procurorul) nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
În speţă este de observat, că deşi soluţia primei instanţe a fost modificată în apel sub aspectul achitării inculpaţilor cu privire la anumite infracţiuni, au fost menţinute dispoziţiile cu privire la schimbarea încadrării juridice efectuate de instanţa de fond, în condiţiile în care parchetul nu a declarat apel.
Din interpretarea textelor mai sus menţionate rezultă că persoana prevăzută de art. 362 C. proc. pen., deci şi procurorul, poate declara recurs împotriva deciziei prin care a fost admis apelul altei persoane, dar numai cu privire la modificările aduse sentinţei de instanţa de apel, iar nu şi referitor la dispoziţiile acesteia care au fost menţinute.
Referitor la recursurile inculpaţilor prin care se arată că în mod greşit au fost condamnaţi pentru infracţiunile reţinute, Curtea consideră că nu sunt fondate.
În mod corect instanţele au reţinut că o parte din sumele de bani reprezentând taxa pe valoare adăugată rambursată nelegal de organele fiscale, au fost ridicate de inculpaţi din contul SC H.I. SRL sub pretextul achitării unor cantităţi de cereale achiziţionate pe bază de borderouri de la populaţie, dar în realitate, achiziţiile nu s-au efectuat, borderourile fiind întocmite în fals de către inculpaţii P.M.A. şi G.I. şi semnate de diverse persoane la cererea a inculpaţilor, inclusiv a inculpatului P.S.I.
Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză relevă că cerealele nu au fost predate la SC H.I. SRL şi nici nu s-a încasat vreo sumă de bani în realitate.
Rezultă că prima instanţă în mod corect a reţinut vinovăţia inculpaţilor P.M.A. şi G.I., pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a inculpatului P.S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Curtea consideră că reducerea pedepselor inculpaţilor de către instanţa de apel este în concordanţă cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar modalitatea de executare a pedepselor prin privare de libertate a fost just apreciată.
În ceea ce priveşte recursul părţii civile, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) ori când pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) şi j.
În contextul în care s-a dispus achitarea a inculpaţilor în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de determinare cu rea credinţă de către persoane impozabile a sumei taxă pe valoare adăugată de rambursat şi deţinerea nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, Curtea consideră că în mod just, instanţa de apel a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei.
Faţă de această situaţie, Curtea urmează, ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate ca fiind nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, partea civilă D.G.F.P. Maramureş şi de inculpaţii P.S.I. şi P.M.A. împotriva deciziei penale nr. 33 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii inculpaţi şi recurenta parte civilă la plata sumei de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5645/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5718/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
