ICCJ. Decizia nr. 5683/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 28 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2292/2005, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (4) și de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., invocate de apărătorii inculpaților O.H. și O.M.
în conformitate cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților O.H., reținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 163/UP din 14 aprilie 2005, emis de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2398/2005, și I.G., reținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 164/UP din 14 aprilie 2005, emis de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2398/2005.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în ceea ce privește excepțiile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (4) și art. 197 alin. (2) C. proc. pen., că au fost respectate de procuror, normele de competență materială, nefiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Asupra stării de arest preventiv a inculpaților O.H. și I.G., Curtea a reținut că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și în conformitate cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen.; temeiurile inițiale care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, nefiind incidente dispozițiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., invocate de apărare.
De asemenea, Curtea a apreciat că menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților pe o perioadă de cel mult 60 zile, nu duce la încălcarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., învederate de avocatul A.C., în concluziile sale.
în ceea ce-l privește pe inculpatul I.G., Curtea a constatat existența dispozițiilor art. 153 C. proc. pen., iar starea de sănătate a acestuia nu poate determina îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1393alin. (4) C. proc. pen.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpații O.H. și I.G. au declarat recurs.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, cauza, potrivit art. 3855_i art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciare este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheierea motivată, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual-penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.], care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, subzistă, impunând în continuare privarea de libertate inculpaților.
înalta Curte a apreciat că în raport cu modul de concepere a activității infracționale, cu împrejurările comiterii faptelor și cu importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați [aceștia fiind trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.], lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor, impresia că pot persista în sfidarea legii.
în consecință, recursurile inculpaților au fost respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5688/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5850/2005. Penal → |
|---|
