ICCJ. Decizia nr. 3733/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția nr. 471/ P din 22 septembrie 2004, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.R., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 264 C. pen.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Petentul D.O. a formulat plângere împotriva prim-procurorului R.R., care a confirmat soluția dispusă inițial de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, prin care plângerea sa împotriva a doi lucrători de poliție din cadrul Inspectorului de Poliție Județean Giurgiu a fost respinsă ca neîntemeiată.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 264 C. pen., motivând că respingerea plângerii de către procuror este un act efectuat în realizarea atribuțiilor sale de serviciu și nu constituie infracțiune.
împotriva acestei rezoluții, petiționarul D.O. a formulat plângere.
Plângerea petentului este nefondată.
în urma examinării lucrărilor privind actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 471/P/2004,se constată că rezoluția cu același număr din 22 septembrie 2004, este temeinică și legală.
în considerentele rezoluției, s-a reținut că petentul D.O. s-a plâns parchetului împotriva unor lucrători de poliție, iar în urma verificărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, prin adresa nr. S.1/VIII/1 din 17 martie 2004, i-a comunicat că nu s-au confirmat cele sesizate.
împotriva acestei comunicări, petiționarul a formulat plângere prin care l-a învinuit pe prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.
în urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a motivat, în mod corect, că actul imputat fostului prim-procuror R.R., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, nu constituie infracțiune.
într-adevăr, chiar dacă s-ar accepta că plângerea inițială a petentului, formulată împotriva celor doi agenți de poliție, ar fi trebuit înregistrată ca și lucrare penală, fapta de a nu i se conferi acesteia caracter penal nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.
S-a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale, atacată prin prezenta plângere de către petent a fost temeinică și legală și, în consecință, a fost respinsă, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5821/2005. Penal → |
|---|
