ICCJ. Decizia nr. 5719/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 23 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 191/P/MF/Ap/2005, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, investită cu soluționarea apelurilor declarate de partea vătămată L.C. și de inculpatul N.S. împotriva sentinței penale nr. 15 din 1 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, printre altele, a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prevăzută de art. 136 lit. c) C. proc. pen., respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 15 din 1 aprilie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, inculpatul N.S. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., pentru a dispune înlocuirea acesteia cu măsura obligatorie de a nu părăsi țara.
în sarcina inculpatului, constată prima instanță, s-au reținut comiterea unor infracțiuni deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, reține tribunalul, subzistă și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. e) și i) C. proc. pen., în sensul că există indicii că inculpatul ar săvârși o nouă infracțiune și există date suficiente că acesta va exercita presiuni asupra părților vătămate sau că va încerca o înțelegere frauduloasă cu acestea.
împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul N.S. care a solicitat casarea acesteia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de nu a părăsi țara.
înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată că recursul este nefondat.
Conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea celei dintâi măsuri.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest text, inclusiv cele privind pericolul prezentat pentru ordinea publică de lăsare în libertate a inculpatului, trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni grave.
Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin sentința penală nr. 15 din 1 aprilie 2005, l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută se art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani dispunându-se în final ca N.S. să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., înalta Curte apreciază că față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului de tribunal, numărul mare de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional, există în continuare temeiuri care justifică menținerea lui în stare de arest preventiv, corect curtea de apel respingând cererea de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara.
în consecință, pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5850/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5567/2005. Penal → |
|---|
