ICCJ. Decizia nr. 5698/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin denunțul formulat la 14 mai 2004 petiționarul C.D. a solicitat P.N.A. efectuarea de cercetări împotriva unor ofițeri de poliție din cadrul I.P.J. Prahova și al Ministerului Administrației și Internelor, referitor la modul defectuos de avansare la gradul de comisar a numitului S.D., susținându-se că acesta ar fi dat suma de 1500 dolari S.U.A. comisarului Șef E.C., subcomisarului de poliție C.C. și comisarului șef C.E. pentru ca aceștia să întocmească documentele necesare avansării la "excepțional" respectiv înaintea împlinirii termenului legal.
P.N.A., prin rezoluția nr. 153/P/2004 din 9 septembrie 2004, a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele arătate în baza art. 228 alin. (6), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constatând, în cadrul actelor premergătoare inexistența unor date sau indicii privind săvârșirea de către S.D. infracțiunii de dare de mită și de către E.C., C.C. și C.E., a infracțiunii de luare de mită.
Prin rezoluția nr. 6702/2319/2004 din 2 octombrie 2004 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din P.N.A. s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar.
împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiționarul C.D.
Prin sentința penală nr. 77 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, a admis plângerea petiționarului a desființat cele două rezoluții și a trimis cauza la procuror pentru completarea cercetărilor în legătură cu modul de promovare a intimatului S.D.
P.N.A. invocând dispozițiile art. 3859 alin. 1 pct. 17 C. proc. pen., a declarat recurs în contra acestei hotărâri susținând că petiționarul nu justifică un interes legitim pentru formularea plângerii, și că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii de săvârșire a infracțiunilor menționate în denunț și că astfel soluția instanței este urmarea unei greșite aplicări a legii.
Recursul declarat este întemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța cărei i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Din examinarea acestui text rezultă că posibilitatea atacării în justiție a soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată pe calea plângerii, a fost conferită, în mod limitativ persoanei vătămate ori persoanelor a căror interese legitime au fost vătămate prin acea soluție.
Or, în cauză petiționarul C.D., are calitatea de denunțător, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., nu este parte vătămată în sensul art. 24 din același cod, și nu a invocat și nici nu a dovedit ca prin soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de ofițerii de poliție menționați în denunț i-ar fi fost vătămate interese legitime private, personale.
împrejurarea că, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a ajuns la concluzia inexistenței faptelor denunțate, nu constituie pentru denunțător o vătămare a intereselor sale legitime, în sensul textului evocat care să îi confere accesul la procedura atacării în justiție a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
în consecință, pentru neîntrunirea cerințelor impuse de dispozițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., instanța sesizată avea posibilitatea respingerii plângerii inadmisibilă, lucru pe care însă, în mod greșit, nu l-a făcut dispunând reluarea nejustificată a cercetărilor privind pretinsele fapte de dare și luare de mită sume de bani pentru promovarea profesională a lui S.D., deși din actele dosarului nu au rezultat indicii temeinice că s-ar fi săvârșit astfel de fapte penale de corupție.
Față de considerentele ce preced, Curtea constatând întemeiate criticile formulate recurentul P.N.A., urmează în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursul declarat, a casa hotărârea atacată și a respinge ca inadmisibilă plângerea petiționarului cu obligarea acestuia, potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli judiciare către stat,
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat petiționarului s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5695/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5699/2005. Penal → |
|---|
