ICCJ. Decizia nr. 5701/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 155 din 23 martie 2005, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 394, raportat la art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, în principiu și în fond, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 332 din 14 iunie 2000, pronunțată de Tribunalul Satu - Mare, în dosarul nr. 1443/2000, definitivă prin decizia penală nr. 485/R/2004 a Curții de Apel Oradea, cerere formulată de revizuientul C.G.
Tribunalul a reținut că revizuientul nu a invocat împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanța de fond sau cea de control judiciar la data soluționării cauzei și că actele depuse în sprijinul cererii au fost, de asemenea, cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul, solicitând admiterea lui și desființarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de revizuire, întrucât au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fără ca să indice care sunt acestea.
Examinând sentința prin prisma apelului declarat de revizuient și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., sub aspectul tuturor motivelor de apel invocate, potrivit dispozițiilor art. 378 C. proc. pen., se constată că aceasta este legală și temeinică, iar apelul nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Atât în cererea de revizuire, cât și prin motivele de apel, revizuientul nu a indicat acele împrejurări noi, care s-au descoperit ulterior pronunțării hotărârii și cum nici din oficiu nu s-a constatat existența vreunui motiv legal de revizuire, dintre cele prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire.
Prin decizia penală nr. 153 din 12 iulie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.
împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul C.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, revizuirea sentinței penale nr. 332 din 14 iunie 2000 a Tribunalului Satu Mare întrucât urmărirea penală s-a făcut abuziv în ceea ce îl privește.
Examinând hotărârile atacate prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Raportând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocate de recurentul condamnat, și art. 403 C. proc. pen., la situația de fapt reținută în cauză se constată că nu au fost evidențiate fapte sau aspecte noi, ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei.
Așa încât, recursul declarat de condamnat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5700/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5702/2005. Penal → |
|---|
