ICCJ. Decizia nr. 5693/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiționarul P.V. a solicitat efectuarea de cercetări față de P.V., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând că acesta, în calitate de prim procuror, nu i-a comunicat rezultatul soluționării a peste 30 de plângeri adresate instituției pe care o conduce, cauzându-i, astfel, o vătămare a intereselor sale legale în sensul că, necunoscând soluția, nu și-a putut exercita dreptul de contestație.
Parchetul, prin rezoluția nr. 125/P/2004 din 10 decembrie 2004, a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciind că cele sesizate de petent nu se confirmă în sensul că, în toate cazurile, acestuia i s-a comunicat modul de soluționare a plângerii sale.
La 28 ianuarie 2005, prin rezoluția nr. 15/II/2/2005 din 28 ianuarie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a fost respinsă plângerea petiționarului P.V. împotriva rezoluției date în dosarul nr. 125/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca neîntemeiată, cu mențiunea că soluția este corectă.
împotriva soluției dată de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., petentul P.V. a formulat plângere la Curtea de Apel Suceava, cauza fiind înregistrată sub nr. 420/2005, susținând că soluția de respingere a plângerii este greșită.
De asemenea, petiționarul a invocat faptul că nu i s-a comunicat rezultatul numeroaselor plângeri formulate.
Prin sentința penală nr. 13 din 30 mai 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca tardiv formulată, plângerea petiționarului împotriva rezoluției nr. 125/P/2005 din 10 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu motivarea că petiționarului i s-a comunicat soluția de către procuror la data de 2 februarie 2005, iar acesta a expediat prin poștă plângerea la data de 21 martie 2005 deci după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul P.V., susținând, prin motive scrise depuse la dosar și prin avocat, cu ocazia susținerii recursului, că instanța a hotărât greșit prin soluția dată întrucât nu s-a făcut dovada comunicării către petiționar a rezultatului plângerilor formulate.
Recursul nu este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect că plângerea petiționarului a fost formulată tardiv, după trecerea termenului prevăzut de lege.
Astfel, așa cum a motivat și Curtea de Apel Suceava, există în dosar dovada comunicării petiționarului de către parchet a soluției nr. 15/II/2 din 18 ianuarie 2005, prin scrisoare recomandată nr. 12590, cu confirmarea Poștei Române din data de 3 februarie 2005.
Cu privire la data expedierii de către petiționar, prin plic, a plângerii formulate, la același dosar există dovada că aceasta s-a efectuat la data de 21 martie 2005, deci după expirarea celor 20 de zile de la data comunicării de către procuror.
Așa fiind, soluția de respingere a plângerii, ca tardiv formulată, este corectă.
Pe de altă parte, din examinarea actelor dosarului, se constată că petentului i-au fost comunicate soluțiile numeroaselor plângeri formulate de acesta, astfel că susținerile sale în acest sens sunt, de asemenea, nefondate.
Față de aceste considerente, întrucât motivul de recurs invocat de petiționarul recurent este nefondat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de petiționarul P.V.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5692/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5694/2005. Penal → |
|---|
