ICCJ. Decizia nr. 5700/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 16 din 21 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul J.I., împotriva rezoluției nr. 827/II/2 din 30 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Curtea a apreciat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat întrucât, deja înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5575 din 28 octombrie 2004 a respins recursurile declarate de petiționarul J.I. împotriva sentinței nr. 50 din 14 iulie 2004 a Curții de Apel Galați, constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale privind pe procurorul C.S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264,art. 247,art. 289 și art. 291 toate C. pen., este temeinică și legală.
Totodată, înalta Curte a analizat și verificat prin decizia menționată, soluția dată de procurorul C.S.D., prin rezoluția nr. 5064/P/2002 din 7 aprilie 2003, în raport de infracțiunile pentru care a fost sesizat și de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., ce reglementează instituția prescripției răspunderii penale și a concluzionat că, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, iar faptele de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fals intelectual, uz de fals și favorizarea infractorului nu există.
Prin decizia nr. 3074 din 16 mai 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 16 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Galați cu motivarea că în mod corect s-a evidențiat și reținut faptul că în cauză operează autoritatea de lucru judecat întrucât rezoluția nr. 65/P/2004 din 27 mai 2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.S.D., precum și rezoluția nr. 827/II/2 din 30 iunie 2004 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a respins plângerea petiționarului formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a făcut deja obiectul analizei dosarului penal nr. 4592/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de recurs a mai constatat că din cercetările efectuate nu au rezultat elemente de natură să justifice că făptuitorul, în calitatea sa de procuror, ar fi comis faptele imputate de petiționar.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petiționarul J.I. invocând prevederile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Contestatorul a susținut, prin cererea depusă la dosar că la data judecării recursului a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanță, fiind grav bolnav de diabet, gută și hepatită cronică, afecțiuni de care suferă ca urmare a celor zece ani irosiți cu procesele în care a fost parte.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Potrivit art. 386 lit. b) C. proc. pen., la care se referă contestatorul, împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestația în anulare în cazul când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare.
Așadar, cazul de contestație analizat este dublu condiționat, în sensul că partea trebuie să dovedească imposibilitatea prezentării sale și trebuia totodată să facă dovada imposibilității încunoștințării instanței despre împiedicarea intervenită.
Or, în speță, contestatorul J.I. nu a dovedit imposibilitatea prezentării urmată de dovada imposibilității de încunoștiințare a instanței despre împiedicarea prezentării care trebuia să fie obiectivă și neprevizibilă.
în susținerea cererii contestatorul nu a depus acte medicale doveditoare, respectiv bilete de internare, buletine de analize eliberate de unități spitalicești sau de medicul de familie în care să se precizeze că acesta nu s-a putut prezenta la înalta Curte, la termenul din 16 mai 2005.
în consecință, deoarece contestatorul nu a dovedit separat cele două condiții cumulative prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen., în așa fel încât să rezulte că s-a aflat nu numai în neputință de prezentare, dar și de încunoștiințare a instanței despre absență, înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare pe care a formulat-o.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5697/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5701/2005. Penal → |
|---|
