ICCJ. Decizia nr. 5725/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1700/2005 la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul A.P.M., în prezent aflat în stare de deținere, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1435/2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
în susținerea și motivarea cererii, condamnatul a arătat că familia sa se confruntă cu o situație dificilă în sensul că soția nu lucrează fiind nevoită să îngrijească de cei doi copii minori iar veniturile familiale sunt insuficiente, acestea rezumându-se doar la alocația copiilor și ajutorul social primit de la primărie.
în același sens, condamnatul a mai arătat că atât părinții săi cât și ai soției sunt persoane în vârstă și nu-i pot ajuta, iar locuința familiei necesită reparații urgente.
Pentru aceste considerente a solicitat întreruperea executării pedepsei, pentru a putea să muncească și să strângă bani cu care să îmbunătățească condițiile de viață ale membrilor familiei sale.
Investită cu judecarea cererii, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului în vederea verificării susținerilor acestuia.
în referatul de anchetă socială întocmit în cauză, s-a reținut că tatăl condamnatului este decedat din anul 2000, mama sa este pensionată medical, fiind internată cu virusul HIV, primind o pensie lunară de 3.500.000 lei.
S-a mai reținut că inculpatul mai are un frate și o soră, a întreținut relații de concubinaj din care s-au născut trei copii, toți minori, care se află în îngrijirea bunicii paterne, întrucât mama i-a părăsit în urmă cu doi ani, precum și faptul că întreaga familie locuiește într-o cameră și dependințe sărăcăcios mobilată care oferă condiții improprii de locuit.
Tribunalul București, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 710/ F din 31 mai 2005, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A.P.M. ca neîntemeiată cu motivarea că, în cauză, nu există o împrejurare specială care să reclame, cu caracter de urgență, punerea condamnatului în libertate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivele familiale invocate, deși reale, existau și anterior condamnării, și sunt de durată neputând fi înlăturate în intervalul de timp pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul A.P.M. prin care solicită a se constata temeinicia motivelor sale și pe cale de consecință, să se dispună întreruperea executării pedepsei, astfel cum a solicitat.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 584/ A din 21 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de numitul condamnat, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei RON, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției.
în motivarea acestei decizii curtea de apel a arătat că "Dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., sunt imperative și nu lasă loc de interpretări în sensul că se cer a fi constatate existența unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează", împrejurări care, în cauză, nu rezultă din ancheta socială, ele fiind de durată și deci, nu pot fi înlăturate într-un interval scurt de timp.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul A.P.M., pe care a criticat-o pentru aceleași motive investite și la judecata în apel și anume constatarea temeiniciei motivelor invocate și întreruperea executării pedepsei pentru a putea rezolva problemele grave cu care se confruntă familia sa.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod temeinic, atât prima instanță cât și instanța de apel, au reținut că motivele invocate de condamnat în susținerea cererii de întrerupere a exercitării pedepsei, nu au caracterul de împrejurări speciale așa cum le definesc art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din moment ce ele sunt de durată și nu pot fi înlăturate pe durata unui interval de trei luni de zile pentru care se poate dispune întreruperea executării pedepsei.
în consecință, recursul declarat de condamnatul A.P.M., a fost nefondat, a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5720/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5735/2005. Penal → |
|---|
