ICCJ. Decizia nr. 5720/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 32/ P din 16 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, în baza art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate, privind pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 868 /2002, a Judecătoriei Târgu Neamț și s-a dispus ca și această pedeapsă să fie executată separat de către inculpatul C.V., în total deci, să execute 15 ani și 10 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 28 iunie 2004, la zi.
De asemenea, prin aceeași sentință, în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm și art. 109 C. pen., a fost condamnat și inculpatul C.A. la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest față de inculpatul minor și i s-a dedus din pedeapsă, perioada arestării preventive, începând cu data de 28 iunie 2004, la zi.
Au fost obligați inculpații, în solidar, minorul în solidar și cu partea responsabilă civilmente, C.A., să plătească părții civile, C.M., suma de 10.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reactualizată la data executării.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a corpurilor delicte aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.
A fost obligat inculpatul C.V. să plătească către stat, suma de 5.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul minor, în solidar și cu partea responsabilă civilmente, mama sa, să plătească suma de 5.000.000 lei, cu același titlu.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de mijloacele de probă de la dosar, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul medico-legal - autopsie, declarațiile martorilor M.I., P.S., A.I., F.M.V., coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut comiterea faptei, a arătat că reține următoarea situație de fapt.
în seara zilei de 27 iunie 2004, inculpații C.V. și C.A., au fost la discoteca din comuna Urecheni, unde au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 23,00, în timp ce se reîntorceau spre domiciliu, s-au întâlnit cu victima C.B., cu care au purtat discuții neprincipiale pe fondul unei stări conflictuale mai vechi.
Cei trei s-au despărțit, astfel că, inculpații și-au continuat drumul spre domiciliu, însă pe drum, au luat rezoluțiunea infracțională de a o lovii pe victimă, sens în care s-au înarmat fiecare cu câte un par și s-au reîntors în direcția în care mergea partea vătămată și prin surprindere l-au lovit, iar după ce a căzut jos a fost lovită de către cei doi cu parii și cu picioarele.
La strigătele persoanelor ce se aflau în apropiere, inculpații au părăsit locul faptei, a fost anunțată ambulanța, însă s-a constatat de către personalul de specialitate că victima a decedat.
în contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de cei doi inculpați, de a lovii victima cu obiecte contondente, precum și cu pumnii și picioarele într-un loc public, cauzându-i traumatisme care au avut drept consecință decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege în baza cărora au fost condamnați cei doi inculpați la pedepse privative de libertate.
Față de conținutul fișei de cazier din care rezultă că prin sentința penală nr. 868 din 19 decembrie 2002, a Judecătoriei Târgu Neamț, a fost condamnat inculpatul C.V., la o pedeapsă de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (4), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și e) C. pen. și art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., iar în perioada termenul de încercare a comis infracțiunea de față, în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a acestei pedepse, care să fie executată separat.
La individualizarea și aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat s-a arătat că, au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât, o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru inculpatul major, iar pentru inculpatul minor de 9 ani închisoare, este de natură să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 C. pen.
Reținând că, nu au încetat condițiile și temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive și că acestea subzistă în continuare, a fost menținută starea de arest a celor doi inculpați, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul executat preventiv.
în conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, care au servit celor doi inculpați la comiterea infracțiunii.
Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise la art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și la art. 998 C. civ., fiind obligați inculpații, în solidar, minorul și cu părțile responsabile civilmente, către partea civilă C.M., la despăgubiri civile, în limita sumei menționată în prima parte a considerentelor prezentei decizii și dovedită cu mijloacele de probă de la dosar.
Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați, care au invocat o critică comună, referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că li s-au aplicat pedepse mari, care nu se justifică, față de datele personale.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, a examinat apelurile declarate de cei doi inculpați, în raport de motivul comun invocat, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu și, prin decizia penală nr. 270 din 23 august 2005, a respins apelurile, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a arătat în considerentele acestei deci că, în cauză s-a făcut o justă și individualizare a pedepsei, în raport de dispozițiile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor.
în temeiul art. 3853C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpați, care cu ocazia dezbaterilor pe fond, apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpatul C.V., a invocat ca motiv de recurs greșita condamnare a acestuia pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, deși probele de la dosar infirmă starea de fapt reținută de cele două instanțe, iar ca motiv comun pentru cei doi, s-a solicitat de către apărător reducerea pedepselor, critică invocată și de către inculpați cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Examinând recursurile declarate, în raport de motivele arătate, respectiv achitarea inculpatului C.V. și redozarea pedepselor pentru ambii inculpați, de acte și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare prevăzute la pct. 17, 18, 14 de la art. 3859C. proc. pen., se constată că recursurile declarate, sunt nefondate pentru considerente ce vor fi dezvoltate și arătate mai jos.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către apărător pentru inculpatul C.V., în sensul că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de omor calificat, întrucât acesta nu i-a aplicat lovituri victimei C.B., astfel încât să-i cauzeze traumatisme care au avut drept consecință moartea acestuia și că se impune achitare, se constată că este neîntemeiat.
Din declarațiile martorilor M.I., P.S., A.I. și F.M.V., rezultă că ambii inculpați i-au aplicat victimei lovituri cu corpuri contondente, respectiv parii cu care erau înarmați și nu au intervenit întrucât, cei doi frați sunt agresivi, iar după ce victima a fost doborâtă la pământ, a fost lovită în continuare cu picioarele și cu parii, de către ambii inculpați.
Declarațiile martorilor se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 28 iunie 2004, planșele foto, cum și cu raportul medico-legal de autopsie, potrivit căruia moartea victimei a fost violentă, urmare a traumatismelor cranio-facială cu fractură nazală și maxilar superior în cadrul unui poliotraumatism, iar între leziunile traumatice și deces este legătură directă de cauzalitate.
Coroborând aceste mijloace de probă cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut comiterea faptei, atât în faza de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească, cum și cu ocazia apelului se constată că acest motiv invocat de către apărător este formal, neavând temei probator și nici de drept și, în consecință, critica arătată se va înlătura, ca fiind nefondată.
Și cu privire la motivul comun de recurs invocat de către recurenți, vizând greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, în raport de datele personale, se constată că este neîntemeiată.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea întocmai a criteriilor înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și datele personale ale inculpaților.
în aplicarea pedepsei de 15 ani închisoare, la limita minimă prevăzută de lege, s-a avut în vedere faptul că inculpatul major a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, că cel care a lovit primul a fost minorul, după care ambii au aplicat lovituri puternice, cauzându-i multiple traumatisme care au avut drept consecință moartea victimei.
Prin urmare, pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului major, este o pedeapsă just individualizată și nu se justifică reducerea acesteia prin aplicarea de circumstanțe atenuante personale, astfel încât să fie coborâta sub limita minimă prevăzută de lege, față de sălbăticia și modul în care au acționat cei doi inculpați asupra victimei, care nu i-a provocat și se afla într-o stare avansată de ebrietate, având o alcoolemie de 2 gr. %o, cum și faptul că acesta este recidivist.
De asemenea, tot o corectă individualizare a pedepsei s-a făcut și față de inculpatul minor, când i s-a aplicat 9 ani închisoare, fiind avute în vedere aceleași împrejurări în care s-a comis fapta ca și la inculpatul major, în plus acesta a fost cel care i-a aplicat prima lovitură victimei după ceafă, iar după ce a căzut jos, ambii au lovit-o cu parii și picioarele.
Conchizând că, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpaților, cum și a tragerii la răspundere penală, prin durata pedepselor aplicate, în sensul că reflectă o evaluare justă a gravității faptei la vinovăția fiecărui inculpat și periculozitatea socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestării preventive de la 28 iunie 2004, la 11 octombrie 2004, pentru fiecare.
S-au văzut și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5721/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5725/2005. Penal → |
|---|
