ICCJ. Decizia nr. 5721/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 424 din 30 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul M.ȘT.G., la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), și la 3 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 293 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 33 din 16 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, și contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză.
în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 3 ani și 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente J.C., a sumelor de 150.000 lei despăgubiri materiale și 2 milioane lei despăgubiri morale, către partea vătămată S.A.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată M.D.M. nu s-a constituit parte civilă.
în baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, a sumei de 700.000 lei obținută prin valorificarea bunurilor sustrase de la partea vătămată M.D.M.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
în după-amiaza zilei de 16 martie 2004, inculpatul, aflat în zona Căderea Bastiliei din sectorul 1 al Capitalei, întâlnindu-se cu M.A.B. și cu S.A., i-a cerut celui dintâi, bani.
întrucât M.A.B. i-a spus că nu are bani, cererea i-a fost adresată lui S.A., iar la replica acestuia că, în acel moment, nu are bani, l-a amenințat că îl va tăia și îl va dezbrăca. în acel moment, tânărul, aflând de la companionul său că inculpatul "fusese la închisoare", i-a dat 50.000 lei și când a dorit să se îndepărteze, inculpatul i-a băgat mâna în buzunar, a scos portofelul și din acesta a luat o bancnotă de 100.000 lei, după care le-a spus că în caz de nevoie, el le poate oferi protecție.
La 8 august 2004, în perimetrul Piața Romană din același sector, inculpatul l-a întâlnit pe M.D.M. pe care îl cunoștea din vedere. Ca atare, el i-a cerut tânărului să-l însoțească pentru a recupera o sumă de bani de la un cunoscut. Pe moment, cel solicitat l-a refuzat, dat la insistențe, a acceptat să se deplaseze pe str. Stanislav Cihovscki în prealabil încercând să-l determine să i se alăture, pe V.T.H., acesta neacceptând însă.
Pe traseu, inculpatul i-a cerut însoțitorului lui să-și utilizeze telefonul celular pentru a suma pe cineva, lucru ce nu s-a realizat întrucât M.D.M. i-a spus că nu are cartelă. în continuare, inculpatul i-a cerut tânărului să-i dea bani, iar când a fost refuzat, a ripostat lovindu-l cu pumnul în obraz. Văzând că cel lovit poartă la gât un lanț din aur, inculpatul i l-a cerut.
Refuzul tânărului l-a determinat pe inculpat să i-l smulgă, după care, din nou, i-a cerut telefonul mobil, M.D.M. dându-i-l. La plecare, inculpatul a amenințat că "dacă va fi urmărit, tânărul va fi "tăiat".
Bunurile sustrase în modul descris, au fost vândute de inculpat cu suma de 700.000 lei.
împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei și nelegala obligare a sa la plata de despăgubiri materiale și morale către partea vătămată S.A., aceasta neconstituindu-se parte civilă.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 397 din 16 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulțumit și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că, orientându-se la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare, instanța a avut în vedere, pe lângă limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, pericolul social grav al faptelor, acestea aducând atingere patrimoniilor persoanelor vătămate precum și integrității lor fizice, împrejurările în care ele au fost comise, respectiv în loc public, dar și persoana inculpatului, minor și recidivist din acte infracționale săvârșite prin violență.
Executarea pedepsei prin privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen.
în consecință, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5702/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5720/2005. Penal → |
|---|
