ICCJ. Decizia nr. 5718/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5718/2005
Dosar nr. 3610/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 373 din 14 martie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a condamnat pe inculpatul T.F.M., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., în condiţiile art. 76 C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 9 iunie 2004 la 27 august 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, la data de 9 iunie 2004, aflându-se pe B-dul Iancu de Hunedoara a smuls geanta părţii vătămate A.S.
Încercând să se îndepărteze, a scăpat geanta pe jos, însă a ridicat-o, moment în care au intervenit mai multe persoane, care l-au imobilizat, alertaţi de partea vătămată.
Fapta a fost dovedită cu probele administrate în cauză, coroborate cu recunoaşterile inculpatului şi constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., sustragerea genţii aparţinând părţii vătămate fiind realizată prin violenţă.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 389 din 20 mai 2005.
Împotriva deciziei, inculpatul T.F.M. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., şi reducerea pedepsei până la limita perioadei deja executate.
Recursul este nefondat.
Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este corectă, sustragerea genţii părţii vătămate fiind realizată prin violenţă, în timpul nopţii, în loc public, ceea ce conform art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. proc. pen., constituie o agravantă, pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 la 20 de ani închisoare.
Cu privire la pedeapsă, aceasta este la limita minimă prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., prin aplicarea circumstanţelor atenuante, un an închisoare, conform art. 76 lit. b) C. pen., astfel că nu pot fi primite criticile formulate cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Nu se constată existenţa unor motive care examinate din oficiu, să conducă la admiterea recursului, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F.M. împotriva deciziei penale nr. 389 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5685/2005. Penal. Art. 290 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5766/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
