ICCJ. Decizia nr. 5796/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5796/2005
Dosar nr. 3109/2005
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 483 din 31 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5903/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.I.R. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I.R., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 18 septembrie 2003.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complimentară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.Z., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma complicităţii.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 18 septembrie 2003.
S-a constatat recuperat integral, prin restituire, prejudiciul cauzat părţii vătămate S.D.M.
S-a luat act că martorul cumpărător N.J. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 150.000 lei dobândită din vânzarea bunului sustras.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, că la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30 –13,45, inculpaţii B.I.R. şi B.Z., însoţiţi de numitul S.V., s-au deplasat în staţia Cristea Răducanu a autobuzului 116 cu intenţia de a sustrage bunuri de la călători.
La urcarea în mijlocul de transport, inculpaţii au observat că partea vătămată minor S.D.M. purta la gât un lănţişor şi cruciuliţă din aur, moment în care inculpatul B.I.R. i-a propus lui B.Z. să îi smulgă fetei lănţişorul de la gât.
În realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpaţii au urcat pe la uşa din spatele autobuzului, după care amândoi au încadrat-o pe partea vătămată şi prietena care o însoţea. În timp ce B.Z. a rămas lângă partea vătămată B.I.R. i-a smuls acesteia lanţul de aur de la gât, după care amândoi au fugit prin spatele autobuzului.
Strigătele de ajutor ale părţii vătămate au alertat doi trecători care au reuşit să îl imobilizeze pe inculpatul B.Z., asupra căruia nu s-a găsit lănţişorul sustras. Bunul a fost vândut de inculpatul B.I.R. martorei N.J., în schimbul sumei de 450.000 lei, ce a fost împărţită în mod egal cu B.Z. şi S.V.
Prin actul de sesizare s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.V. pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, apreciindu-se că din probele administrate a rezultat că nu a exercitat vreun act prin care să contribuie la deposedarea părţii vătămate.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza analizei coroborate cu probele administrate în cauză, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexată a rezultat că partea vătămată S.D.M. a indicat staţia RATB Piaţa Reşiţa ca fiind locul în care se afla autobuzul atunci când a fost deposedată de lănţişorul de aur şi a arătat direcţia în care au fugit autorii infracţiunii după comiterea faptei.
În drept, fapta inculpatului B.I.R. care, la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30, în timp ce călătorea cu autobuzul 116, împreună cu inculpatul B.Z., au încadrat-o pe partea vătămată S.D.M. şi i-a smuls acesteia lănţişorul de aur de la gât, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut în mod eronat săvârşirea infracţiunii în stare de recidivă postexecutorie potrivit dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de condamnarea anterioară, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 521 din 12 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală. Din copia hotărârii a rezultat că pedeapsa a fost aplicată pentru două infracţiuni comise în minorat, situaţie în care, potrivit art. 38 lit. a) C. pen., condamnarea nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă.
În drept, fapta inculpatului B.Z. care, la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30, în timp ce călătorea cu autobuzul 116, în baza unei înţelegeri prealabile, a încadrat-o pe partea vătămată S.D.M. împreună cu inculpatul B.I.R., facilitând smulgerea de către acesta din urmă a lănţişorului de aur de la gât, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă de participaţie a complicităţii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele comise asupra minorilor în mijloacele de transport în comun, de două persoane împreună, frecvenţa acestui gen de infracţiuni şi contribuţia concretă a fiecărui inculpat la consumarea infracţiunii.
S-a mai avut în vedere împrejurarea că inculpatul B.I.R. este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de acelaşi gen comise în minorat împreună cu S.V., şi, deşi a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală, în cursul judecăţii a refuzat colaborarea în vederea stabilirii adevărului, astfel încât s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, fără a reţine circumstanţele atenuante.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.Z., s-a avut în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi a contribuit la aflarea adevărului, împrejurări care au fost reţinute ca circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi cărora li s-a dat eficienţă conform art. 76 lit. b) C. pen., aplicându-se o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Pe latură civilă, prejudiciul s-a constatat recuperat integral, prin restituirea bunului sustras părţii vătămate S.D.M. care nu s-a mai constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii B.I.R. şi B.Z. solicitând reducerea pedepselor în raport de faptele comise şi de circumstanţele personale.
Prin Decizia penală nr. 362/ A din 3 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de control judiciar au declarat recurs inculpaţii, solicitând reducerea pedepselor, fiind socotite mult prea aspre.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, constată că, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt dând încadrarea juridică concretă faptelor.
Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că, au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege precum şi împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează tâlhăriile comise asupra unor minori (în mijloacele de transport în comun) de 2 persoane împreună, frecvenţa acestor infracţiuni cât şi contribuţia fiecărui inculpat la consumarea infracţiunii şi nu în ultimul rând că inculpatul B.R. este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de acelaşi gen, iar B.Z. nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, au fost elemente care au condus deja la acordarea de circumstanţe atenuante, aşa încât reducerea pedepselor nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaţilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I.R. şi B.Z. împotriva deciziei penale nr. 362 din 3 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că inculpatul B.I.R. este arestat în altă cauză.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească suma de câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5790/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5800/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
