ICCJ. Decizia nr. 5800/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5800/2005
Dosar nr. 5287/2005
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 796/ F din 14 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C.R.A., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus timpul reţinerii şi arestării din data de 23 iulie 2004 la zi.
În sfârşit, în temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 0,20 gr. de heroină cu cofeină şi Griseofulvin rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
S-a reţinut de instanţa de fond că, în data de 23 iulie 2004, inculpatul a fost contactat telefonic de denunţătorul P.M. acceptând să vândă 10 doze de heroină în schimbul sumei de 3 milioane lei.
După perfectarea tranzacţiei, denunţătorul a predat organelor de anchetă cele 10 doze primite de la inculpat cu privire la care s-a stabilit, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică că are o masă de 0,37 gr. şi conţin heroină în amestec cu cofeină şi Griseofulvin.
Fiind imobilizat inculpatul de către organele de anchetă, în timp ce acesta era condus către un autoturism, a încercat să arunce bancnotele primite de la denunţător. Acestea au fost recuperate, stabilindu-se că sunt identice cu cele consemnate în procesul verbal încheiat anterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei pentru greşita individualizare a pedepsei în raport cu gradul ridicat de pericol social.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin Decizia penală nr. 577/ A din 19 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul.
Şi împotriva acestei hotărâri pronunţată de instanţa de control judiciar au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a motivat recursul numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei prin reţinerea circumstanţei atenuante.
Inculpatul a declarat şi el recurs, nemotivat.
Curtea, analizând recursul parchetului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că este nefondat.
Curtea, examinând hotărârile sub aspectul motivului invocat şi din oficiu, constată din analiza lucrărilor şi actelor dosarului că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, dând încadrarea juridică corectă faptei.
Sub aspectul individualizării pedepsei a cărei majorare se solicită în recursul parchetului, trebuie observat că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă stabilite, gradul de pericol social a faptei săvârşite, ca fiind relativ ridicat, cantitatea de droguri traficate şi nu în ultimul rând, datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub acest aspect s-a reţinut că, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, la momentul arestării era încadrat în muncă, era în continuarea studiilor, se bucura de aprecierea persoanelor care-l cunoşteau, cât şi atitudinea sinceră în recunoaşterea faptei.
În raport de aceste elemente, luând în considerare şi dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care trebuie să-şi producă efecte în sensul reeducării şi reinserţiei în societate a inculpatului, în speţă acesta conştientizând gravitatea faptei în care sens a declarat că înţelege să se îndrepte, instanţa apreciază că nu se impune majorarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de parchet.
Referitor la recursul declarat de inculpat trebuie observat că, în data de 14 octombrie 2005, în faţa instanţei acesta a declarat că înţelege să-şi retragă recursul.
În aceste condiţii, conform dispoziţiilor art. 3855 C. proc. pen., raportat la art. 369 din acelaşi cod, Curtea va lua act de retragerea recursului.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 23 iulie 2004 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 577/ A din 19 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul C.R.A.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.R.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.A., timpul arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 14 octombrie 2005.
Obligă pe inculpat să plătească suma de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5796/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5826/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
