ICCJ. Decizia nr. 5735/2005. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 26 septembrie 2005, în temeiul art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei P.K.I. și a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsurile preventive înscrise la art. 136 alin. (1) lit. b) și art. 1602C. proc. pen., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea și libertatea provizorie sub control judiciar.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, care prin apărător a arătat că în mod greșit i s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsurile înscrise la art. 136 alin. (1) lit. b) și art. 1602C. pen., întrucât au încetat temeiurile de fapt și de drept, care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile aduse, de actele și lucrările de la dosar, de încheierea pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
în faza de urmărire penală, în conformitate cu art. 136 lit. d) C. proc. pen., s-a luat față de recurenta-inculpată, P.K.I., măsura arestării preventive, având în vedere temeiurile înscrise la art. 143 și art. 148 C. proc. pen., măsură ce a fost prelungită și apoi menținută.
Măsura arestării preventive s-a luat împotriva inculpatei, la data de 23 noiembrie 2004, iar prin rechizitoriul P.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum și pentru comiterea infracțiunii de complicitate la delapidare.
S-a reținut ca situație de fapt că inculpata, în perioada 2002 - 2004, în calitate de director al A.F.P., a pretins și primit în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale suma de 503.000.000 lei, ca folos necuvenit de la inculpatul P.W., pentru a achita mobilierul în folosul acesteia, de la SC P.R. SRL și SC M.T. SRL, cunoscând proveniența ilicită a acestor sume de bani și anume că au fost însușite de P.W., cu complicitatea inculpatei C.V., din fondurile societății pe care acesta o administra, SC P.R., în scopul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către aceasta, a unor acte privitoare la îndatoririle de serviciu sau de a face acte contrare acestor îndatoriri, pe care le coordona, în calitate de director în legătură cu organizarea și desfășurarea licitațiilor, precum și activităților de executare silită.
Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 507/ PI din 08 iulie 2005, a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare, prin privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, iar pentru complicitate la delapidare a fost achitată.
Potrivit art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsura arestării preventive se dispune când, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, că infracțiunea ce i s-a reținut și pentru care a fost condamnată, este încriminată cu o pedeapsă, având ca limite între 3 ani închisoare și 15 ani închisoare, că prin modul cum a fost concepută și săvârșită această infracțiune, inculpata prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că, în mod legal instanța de apel, în conformitate cu art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive, respingând cererea inculpatei vizând înlocuirea acestei măsuri, cu cele înscrise la art. 136 lit. b) și art. 1602C. proc. pen.
Ca atare, apreciind că în cauză, așa cum s-a menționat, subzistă în continuare temeiurile de fapt și de drept care au dus la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 136,art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., că încheierea din 26 septembrie 2005, este legală și temeinică, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5725/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5741/2005. Penal → |
|---|
