ICCJ. Decizia nr. 5738/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 316 din 22 aprilie 2005 pronunțată în dosar nr. 3730/2005 al Tribunalului Iași, instanța a condamnat pe inculpații:
1) B.F.V., la pedeapsa de:
- 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, pentru săvârșirea în participație ori calitate de coautor a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. ("în public"), cu aplicația art. 75 lit. c) C. pen. ("săvârșirea infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor").
S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului computându-se din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă cu începere de la data de 30 decembrie 2003 la zi.
2) M.I., la pedeapsa de:
- 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea în calitate de coautor a infracțiunii sus-menționate, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen., și art. 99 și următoarele C. pen.
S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., și art. 998 și următoarele C. civ., au fost obligați cei doi inculpați în solidar și cu partea responsabilă civilmente M.D. și A. în sumă de 4.693.561 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei către partea civilă A.M.
Au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 3.500.000 lei, inculpatul B.F.V. singur, și respectiv 3.900.000 lei, din care 400.000 lei a reprezentat onorariu apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, inculpatul minor M.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente sus-menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 29 decembrie 2003, victima A.C. a fost lovit de cei doi inculpați cu pumnii și picioarele în cap și peste corp suferind multiple leziuni care i-au cauzat decesul imediat, în următoarele împrejurări.
Victima A.C. în vârstă de 42 ani, locuia cu familia în municipiul Iași, își vizita săptămânal părinții, pensionari, stabiliți din anul 2001 la țară în comuna Popești, Județul Iași.
în seara zilei de 29 decembrie 2003, în jurul orelor 21,00, se deplasa pe drumul sătesc spre locuința părinților însoțit de martorul I.V. Pe traseul amintit s-a întâlnit cu inculpatul B.F.V., agricultor, care domicilia în localitate însoțit de martorul M.P. și i-a reproșat un comportament necorespunzător adoptat față de el cu câteva zile în urmă. în aceste circumstanțe victima și inculpatul și-au adresat reciproc injurii, acest conflict verbal fiind stopat de intervenția martorilor amintiți. Fiecare grup și-a continuat deplasarea în sens invers.
Grupul inculpatului a fost ajuns din urmă de coinculpatul minor M.I., în vârstă de 15 ani, aflat în stare de ebrietate, care i-a interpelat despre incident și l-a convins pe inculpat să se întoarcă din drum pentru a-i aplica o corecție fizică victimei ("să-i dea la gușă" potrivit relatărilor unchiului minorului, care s-a deplasat în urma celor doi la locul faptei).
Inculpatul B.F.V., descălțat de cizme, pe care le-a aruncat în curtea locuinței numitei M.P., s-a apropiat în fugă de victimă și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față în momentul în care aceasta s-a întors să vadă cine se află în spatele său; în urma acestei lovituri victima a căzut la pământ iar inculpatul i-a aplicat repetat lovituri cu pumnii și picioarele în cap și peste corp.
Coinculpatul minor M.I., ajuns la locul faptei a aplicat inițial o lovitură în conflict martorului I.V. pentru a nu interveni în conflict după care la îndemnul celuilalt participant "să nu se mai uite ca prostul și să lovească și el" i-a aplicat victimei două lovituri cu piciorul peste cap. Inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu piciorul în stomac după care la intervenția martorului M.P. au părăsit cu toții locul faptei.
Victima a rămas căzută la pământ fără ajutor iar la scurt timp a decedat.
Din raportul de constatare medico - legală (necropsie) nr. 1798/2004 rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic consecința hemoperitoneului masiv produs în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio - facial, traumatism toracic (fracturi costale multiple bilaterale și fractură de stern) și traumatism abdominal (rupturi hepatice, ruptură pancreatică și splină).
Inculpații, în scop de minimalizare a contribuției infracționale ori atenuare a răspunderii penale, au declarat că au aplicat victimei o simplă lovitură cu dosul palmei, ori cu pumnul, leziunile letale cu pumnii și picioarele în cap și peste corp fiind cauzată de agresiunea minorului, inculpatul major B.F.V., ajutat de unchiul acestuia, martorul M.P., respectiv că violențele fizice au fost exercitate numai de către făptuitorul major, coinculpatul minor M.I.
Aceste susțineri, cu finalitatea sus-menționată, au fost înlăturate de instanță în raport de constatările medico - legale, potrivit cărora leziunile de tanatogeneratoare au fost produse prin lovire activă cu mijloace contondente urmată de cădere și comprimare toraco - abdominală, în condițiile situației de fapt reținută de instanță, confirmată ca atare cu depozițiile univoce ale martorilor oculari I.V. și M.P.
Starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reținută pentru inculpatul major prin rechizitoriu a fost înlăturată de instanță prin constatarea intervenirii reabilitării de drept în condițiile art. 81 și art. 86 C. pen., pentru când la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiuni silvice, aplicată prin sentința penală nr. 3776/1999 a Judecătoriei Iași.
Prin decizia penală nr. 45 din 26 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosar nr. 3846/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților cu menținerea și computarea arestării preventive la zi, pentru inculpatul major și obligarea ambilor inculpați la 1.500.000 lei și respectiv 1.000.000 lei alături de partea responsabilă civilmente inculpatul minor.
Decizând astfel, instanța de apel a motivat că pentru infracțiunea de omor calificat comisă, a cărei existență ca atare a fost în mod corect reținută în sarcina ambilor inculpați în calitate de coautori, au fost aplicate pedepse legale și temeinice cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva ambelor hotărâri au declarat în termen recursuri inculpații în cauză reiterând criticile din apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 171 _i 14 C. proc. pen., privind achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Este stabilit în cauză, cu depozițiile martorilor oculari care se coroborează cu expertiza medico - legală și recunoașterea parțială a inculpaților care impută fapta comisă unul celuilalt, că victima a fost lovită inițial cu pumnul în forță căzând la pământ de către inculpatul major iar ulterior ambii inculpați i-au aplicat lovituri succesive și de intensitate sporită cu pumnii și picioarele în zone vitale, în cap, în zona toracelui și peste corp, în urma cărora a decedat la scurt timp prin șoc hemoragic produs în cadrul unui politraumatism cranio - cerebral, toracic (fracturi costale multiple și fractură de stern) și abdominal (rupturi hepatice, pancreatice și splenice) în împrejurările arătate.
în acest context, activitatea infracțională se află într-o unitate indivizibilă, urmarea acestor violențe fizice conjugate constând în suprimarea vieții victimei, iar din materialitatea acestora rezultă că ambii inculpați au fost conștienți de urmările acțiunii lor comune și au dorit producerea acestora.
Ca atare, infracțiunea de omor calificat dedusă judecății a fost comisă în coautorat de inculpații major și minor B.F.V. și M.I.
La individualizarea pedepselor față de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, evidențiat de împrejurările în care a fost comisă și urmările acesteia, contribuția sporită a inculpatului major care a inițiat agresiunea și faptul că acesta a mai comis anterior fapte penale, starea de minoritate și lipsa de antecedente penale pentru inculpatul minor.
în acest context pedepsele aplicate, 16 ani pentru major și respectiv 4 ani și 6 luni pentru minor cu executare în regim de detenție sunt legale și temeinice fiind nejustificată solicitarea privind reducerea acestora.
Examinând cauza din oficiu în limitele art. 3856_i art. 3858C. proc. pen., urmează a se reține cu privire la inculpatul major incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., motivat de aplicarea greșită în speță a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părintești prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Legiuitorul român a prevăzut că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din drepturile prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), între care, drepturile părintești.
Potrivit art. 8 din C.A.D.O.L.F., ratificată prin Legea nr. 30/1994 orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie; nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura când este prevăzut de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Din interpretarea prevederilor art. 8 din C.E.D.O. rezultă că interzicerea drepturilor părintești, ca pedeapsă complementară, trebuie să fie justificată în concret în limita scopurilor anterior arătate, ca atare, instanțele erau obligate din oficiu să verifice în măsura în care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, interzicerea drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, corespunde sau nu scopurilor legitime privind prezervarea securității, moralei și educației minorilor, în raport cu tipul infracțiunii săvârșite de inculpați și situația familială a acestora.
în raport cu exigențele legale arătate se constată că infracțiunea comisă de inculpat, deși prezintă un pericol social ridicat, nu face parte dintre cele care ar putea afecta valorile sociale care privesc interesul minorului, infracțiuni care să constituie încălcări grave ale obligațiilor părintești, prin care să se dovedească că infractorul este minor să-și exercite drepturile părintești, sau această exercitare este dăunătoare pentru minor.
Or, inculpatul B.F.V. este căsătorit având în întreținere doi copii minori și a manifestat preocupare pentru creșterea și pregătirea școlară a acestora; ca atare interzicerea drepturilor părintești în baza art. 64 lit. c) C. pen. (pedeapsă complementară), nu răspund exigențelor amintite, fiind lipsite de legitimitate legală.
în consecință, în baza art. 39515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului B.F.V. casându-se hotărârile atacate cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., iar în rejudecare în limitele arătate se va înlătura sancțiunea penală amintită.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor anterioare.
în baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului recurent B.F.V. perioada arestării preventive de la 30 decembrie 2003 la 12 octombrie 2005.
Onorariul din oficiu în sumă de 40 lei RON privind pe inculpatul amintit se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Recursul inculpatului minor M.I. a fost respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința obligării sale potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la 160 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei RON a reprezentat onorariu apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5741/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5742/2005. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
