ICCJ. Decizia nr. 5741/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 431/ A din 30 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale sus menționate.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticându-le pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, urmare și a reținerii unei situații de fapt neconforme realității.
în concret, inculpatul S.B. a arătat că individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată s-a făcut fără a ține seama de faptul că nu a obținut nici un folos material prin comiterea faptelor reținute în sarcina coinculpaților, că de trei ani nu mai este nici măcar consumator de droguri, că asupra sa nu s-au găsit droguri sau bani și că a ajuns întâmplător în anturajul coinculpaților, având doar intenția de a se deplasa cu mașina unuia dintre aceștia. Mai arată că soluția instanțelor este consecința unei grave erori de fapt, prin greșita instrumentare, evaluare și interpretare a mai multor probe organele judiciare plasându-l în anturajul consumatorilor sau traficanților de droguri. Un ultim motiv, încadrat în dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen., se referă la încălcări esențiale ale legii penale și ale drepturilor omului, respectiv dreptul la un proces echitabil și tratamentului discriminatoriu față de ceilalți inculpați sau martori ale căror declarații au fost luate în considerare. în raport de aceste motive, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b1 C. proc. pen., și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Inculpatul M.B.C. a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului pedepsei, și suspendarea condiționată sub supraveghere, apreciind că reeducarea sa se poate face și fără executarea pedepsei în regim de detenție. în motivarea solicitării a arătat că, la data săvârșirii faptei, era student, remarcându-se printr-o bună conduită iar, pe de altă parte, cantitatea infimă de droguri găsită asupra sa, 0,11 grame heroină, nu-l poate plasa în categoria adevăraților traficanți de droguri.
în ceea ce îl privește pe inculpatul D.F.C., acesta a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât instanțele nu au dat suficiență eficiență dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., care i-ar fi permis să reducă pedeapsa până la minimul permis de lege și să facă aplicarea art. 81 C. pen. în subsidiar, a solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate de instanța de fond, ce a fost menținută de instanța de apel, considerând că reeducarea sa se poate face și fără privarea de libertate.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
1. Critica formulată de inculpatul S.B. referitor la eroarea de fapt comisă în ceea ce privește situația de fapt reținută în sarcina sa este nefondată, având în vedere faptul că, din probele administrate reiese că acesta a participat efectiv la punerea în vânzare a drogurilor, contribuind la derularea activității infracționale prin ascunderea temporară a drogurilor în zona locuinței sale. Totodată, cu ocazia cercetării judecătorești, ceilalți doi inculpați au arătat că se aprovizionau cu droguri și de la inculpatul S.B. Așadar, instanțele de fond și apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,art. 63 și art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului
2. Totodată, instanța de fond și cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, cât și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat (au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, au denunțat alte persoane, în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale). în raport de aceste date, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., instanțele au apreciat în mod justificat că, numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum orientat mult sub minimul special prevăzut de lege, se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Solicitarea inculpaților de a se face aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 861C. pen., nu este posibilă, având în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (de la 10 la 20 ani), deci mai mare de 15 ani. Aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 are ca efect doar reducerea la jumătate a pedepsei ce urmează a fi aplicată de instanță, neputând echivala cu procedeul juridic determinat de incidența art. 20 C. pen.
Totodată, urmează a fi respinsă solicitarea inculpatului S.B. de a se face aplicarea dispozițiilor art. 181C. pen., în ceea ce îl privește, întrucât nu se poate considera că fapta de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în mod organizat, în care fiecare participant avea un anumit rol, este lipsită în mod vădit de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursurile formulate de inculpat, ca nefondate, apreciind că nu sunt motive pentru a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și a se reduce pedepsele aplicate sau a se schimba modalitatea de executare a acestora.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții - inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5735/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5738/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
