ICCJ. Decizia nr. 5748/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5748/2005
Dosar nr. 5209/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud a fost condamnată inculpata M.P., la pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., şi art. 290 C. pen., ambele infracţiuni cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) din acelaşi cod.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 298.240.000 lei despăgubiri şi s-a menţinut sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor acesteia.
Tribunalul a reţinut că, în calitate de administrator la SC L. SRL Maieru, în perioada aprilie – august 1999, inculpata a achiziţionat din diferite pieţe şi târguri, prin diverşi intermediari un număr de 14.512 cupoane agricole, la preţuri inferioare valorii nominale, apoi, prin prezentarea la agenţii bancare a unor centralizatoare şi facturi fictive, a obţinutla ministerul menţionat decontarea acestor cupoane la valoarea nominală, în sumă de 2.609.600.000 lei.
S-a reţinut că prejudiciul cauzat de inculpată este 298.240.000 lei, reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală a cupoanelor şi cea de achiziţie.
Prin Decizia penală nr. 141/ A din 29 aprilie a Curţii de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet, inculpată şi partea civilă.
Prin Decizia nr. 5122 din 11 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis recursul declarat de procuror, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13, art. 74 şi art. 76 C. pen., şi condamnarea inculpatei la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a înlăturat aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpata să execute 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi.
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, condamnata M.P. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, invocând motivele prevăzute de art. 394 lit. d) şi e) C. proc. pen., susţinând că procurorul care a dispus trimiterea sa în judecată a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel că ea a făcut plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru efectuarea cuvenitelor cercetărilor.
S-a mai motivat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat într-un alt caz (privind pe L.O.) respingerea recursului parchetului şi părţii civile, astfel că hotărârile instanţei supreme nu se pot concilia.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin sentinţa penală nr. 107/ F din 18 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, motivându-se că simpla plângere penală împotriva procurorului nu este suficientă şi trebuie să existe o hotărâre de condamnare, iar contrarietatea de hotărâri definitive trebuie să fie în aceeaşi cauză şi nu în cauze diferite.
Prin Decizia penală nr. 156/ A din 28 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta condamnată M.P., reţinând că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru revizuirea hotărârii.
Împotriva acestei decizii, recurenta a declarat recurs, reiterând motivele din cererea de revizuire, la care a adăugat susţinerea că nu se face vinovată de comiterea infracţiunii de înşelăciune.
Recursul nu este fondat.
Pentru existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se cere ca un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetară penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Simplul fapt că revizuienta a făcut o plângere la parchet împotriva procurorului nu constituie un motiv de revizuire.
Pentru existenţa celuilalt caz de revizuire invocat, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia, este necesar ca hotărârile respective să fie date în aceleaşi cauze şi nu în cauze diferite, cum s-a susţinut de revizuientă.
Aşa fiind, corect s-au respins cererea de revizuire şi apelul împotriva sentinţei.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că fapta reţinută nu constituie infracţiunea de înşelăciune, nu va fi examinată, deoarece depăşeşte cadrul procesual al cauzei de faţă.
Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul declarat de revizuienta-condamnată, ca nefondat.
Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.P. împotriva deciziei penale nr. 156 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5740/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5793/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
