ICCJ. Decizia nr. 5740/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5740/2005
Dosar nr. 4988/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 668 din data de 24 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, faţă de inculpatul C.M., s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate cu privire la restul de 443 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 116 din 29 februarie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 231 din 9 mai 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 14 alin. (3) C. proc. pen., şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 17 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate minore V.L.R., reprezentată legal de V.D., suma de 1.700.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 26 martie 2004, partea vătămată V.L.R., în timp ce se deplasa pe Calea Giuleşti, însoţită de prietena sa V.N., a fost acostată de inculpat care i-a cerut sub ameninţarea unui briceag să-i dea un inel din aur de pe deget, după care acesta a părăsit în fugă zona.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul C.M. a declarat apel, solicitând în principal, achitarea sa, întrucât nu a săvârşit fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia nr. 588 din 28 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, decizie ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (3) C. proc. pen., procesul penale are drept scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel că acea persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Pe de altă parte, potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la persoana făptuitorului, iar conform art. 4 C. proc. pen., organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.
În acelaşi timp, potrivit art. 6 alin. (2) C. proc. pen., în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că instanţele dovedind rol activ în administrarea tuturor probatoriilor necesare justei soluţionări a cauzei a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia.
Martorul audiat în cauză a confirmat prezenţa inculpatului în câmpul infracţional, fiind identificat totodată de partea vătămată cu ocazia recunoaşterii din grup care a susţinut constant că autorul faptei este inculpatul.
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că la data săvârşirii infracţiunii se afla la nişte rude în comuna Chitila, nu a putut fi probată, deşi s-au acordat două termene de judecată pentru a se asigura prezenţa a doi martori propuşi de către acesta, inculpatul neputând să administreze proba încuviinţată, instanţa revenind asupra acesteia.
Nu este întemeiată solicitarea de a se reduce pedeapsa, aceasta fiind corespunzătoare pericolului social deosebit al faptei, determinată de modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită, inculpatul acţionând cu un cuţit asupra părţii vătămate, minoră, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, cu o poziţie nesinceră, astfel că se justifică aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare, în vederea realizării corecte a scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv o reeducare corespunzătoare a inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare sare să poată fi luat în considerare din oficiu.
În consecinţă, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 598 din 28 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a şi pentru cauze cu minori şi familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5737/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5748/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
