ICCJ. Decizia nr. 5900/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5900/2005
Dosar nr. 5109/2005
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 8 iulie 2004, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul N.D.I., din art. 20 raportat la art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar pentru inculpatul I.M., din art. 20 raportat la art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul N.D.I. la 4 luni închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.M. la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus prevenţiile de la 07 septembrie 2003 la zi.
A obligat inculpatul I.M. la 20.000.000 lei către partea civilă Z.I., reprezentând 5.000.000 lei daune materiale şi 15.000.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul N.D. la 15.000.000 lei către partea civilă Z.I., din care 5.000.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale, iar pentru partea civilă B.I. la 10.000.000 lei, din care 3.000.000 lei daune materiale şi 7.000.000 lei daune morale.
A obligat pe inculpat în solidar la 3.291.070 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti, cheltuieli de spitalizare către partea civilă Z.I., iar pe inculpatul N.D. la 667.900 lei către aceeaşi parte civilă.
A obligat pe inculpatul I.M. la 4.000.000 lei şi pe inculpatul N.D. la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a arătat că prin rechizitoriu s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 05 septembrie 2003, inculpaţii s-au întâlnit întâmplător la barul SC V. SRL, din satul Clăteşti, judeţul Călăraşi, unde împreună cu martorul I.V. au consumat mai multe beri. După un timp, la bar a venit şi partea vătămată Z.I., iar puţin mai târziu şi partea vătămată B.I., împreună cu fratele său B.N.F. şi martorul N.M.
Întrucât între martorul N.M. şi inculpatul I.M. exista o stare conflictuală tensionată mai veche şi întrucât inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate, aceştia au început să se certe. Partea vătămată Z.I. deranjat de faptul că inculpatul vorbea tare, s-a apropiat de acesta, cerându-i să se calmeze.
Inculpatul, supărat de intervenţia părţii vătămate, a scos de la cureaua pantalonilor un cuţit, cu care l-a înjunghiat în coapsa piciorului drept, apoi a dat cuţitul inculpatului N.D.I., spunându-i „ia-l şi taie-i, omoară-i".
Inculpatul N.D. a luat cuţitul, lovind cu acesta circular în direcţia părţii vătămate Z.I., fără a-l atinge, apoi s-a retras câţiva paşi, deplasându-se pe stradă cu cuţitul în mână. Partea vătămată Z.I. a plecat după inculpatul N.D.I., pentru a-i lua cuţitul, însă inculpatul l-a înjunghiat de două ori în partea dreaptă a abdomenului şi în partea stângă, în zona subaxială. Imediat, din spate s-a apropiat partea vătămată B.I., care a încercat să o ajute pe partea vătămată Z.I., dar în acest moment a fost tăiată şi ea de inculpatul N.D.I. în partea stângă a gâtului şi înţepată cu cuţitul în spate. În zonă a venit şi martorul B.N.F., care împreună cu martorul B.I. au început să-l lovească cu pumnii şi picioarele, trântindu-l la pământ şi imobilizându-l.
Martorul N.M., împreună cu o parte din persoanele care se aflau în faţa barului, intrigaţi de faptele inculpaţilor, s-au apropiat de aceştia, lovindu-i peste corp cu pumnii, picioarele şi un băţ. Părţile vătămate au fost duse în faţa barului, timp în care inculpatul N.D.I. s-a ridicat şi a plecat spre râul Argeş, în care a aruncat cuţitul.
Inculpatul I.M., datorită stării avansate de ebrietate şi a loviturilor primite, a rămas căzut la pământ.
Atât părţile vătămate, cât şi inculpatul I.M. au fost transportaţi la Spitalul Olteniţa, de unde au fost transferate la Spitalul Prof. Dr. Bagdsar în aceeaşi seară.
Partea vătămată Z.I. a fost internată şi s-a intervenit chirurgical la nivelul plăgilor înjunghiate pentru salvarea vieţii acesteia, iar partea vătămată B.I. a fost externată a doua zi, ca şi inculpatul I.M.
Inculpatul N.D.I. nu a fost spitalizat.
Instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor s-au consumat într-o modalitate diferită de cea descrisă în rechizitoriu.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul I.M., după ce i-a aplicat lovitura cu cuţitul părţii vătămate Z.I., a dat cuţitul inculpatului N.D.I. Astfel, cum a rezultat din toate declaraţiile celor prezenţi, inculpatul N.D.I. nu a făcut nici o mişcare cu cuţitul, nu a ameninţat pe nimeni şi nu a spus nici un cuvânt.
Având asupra sa cuţitul primit de la inculpatul I.M., inculpatul N.D.I. a părăsit zona conflictuală în fugă, tocmai în ideea de a pune capăt conflictului deoarece nu cunoştea pe nici una din părţile vătămate, fiind din altă localitate.
A constatat instanţa de fond că inculpatul N.D.I. nu s-a implicat în nici un fel în starea conflictuală intervenită între martorul N.M. şi inculpatul I.M., mai întâi şi nici în agresiunea inculpatului I.M. asupra părţii vătămate Z.I.
Partea vătămată Z.I. a asociat agresiunea inculpatului I.M. cu prezenţa pur întâmplătoare a inculpatului N.D.I. şi, din acest motiv, l-a urmărit pe inculpatul N.D.I., împreună cu partea vătămată B.I. şi fratele acestuia. Ajungându-l din spate pe inculpatul N.D.I., partea vătămată Z.I. l-a prins de geacă şi când inculpatul a întors capul, a fost lovit cu un băţ. Pentru a se apăra inculpatul N.D.I. a lovit la întâmplare cu cuţitul, rănindu-l pe Z.I. şi B.I. şi provocându-le leziunile constatate.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond a reţinut că între acţiunea inculpatului I.M. şi cea a inculpatului N.D.I. nu există unitate legală infracţională.
Analizând critic întregul material probator administrat, în raport de implicarea şi interesul fiecărei părţi în stabilirea corectă a împrejurărilor în care s-au consumat faptele, instanţa de fond a constatat că încadrarea juridică corectă a acestora nu este cea dată prin rechizitoriul parchetului, dispunând conform dispozitivului.
Pentru inculpatul N.D.I. au fost reţinute dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., în cauză rezultând fără dubiu că acest inculpat a fost atacat de părţile vătămate şi a acţionat pentru a se apăra.
La soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a avut în vedere, că la termenul din 12 februarie 2004, partea vătămată B.I. a solicitat suma de 20.000.000 lei (10.000.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale), însă acesta nu a administrat nici un fel de probe în dovedirea daunelor materiale, astfel că, reţinând numărul de zile de îngrijiri medicale, cât şi aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru inculpatul N.D.I., pretenţiile părţii vătămate au fost admise în parte.
La fel şi pentru partea civilă Z.I., victimă a două acte de violenţă distincte din partea celor doi inculpaţi şi pretenţiile acestei părţi civile, acestea au fost admise, în raport şi de încadrarea juridică reţinută şi probele administrate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi cei doi inculpaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 574/ A din 18 iulie 2005, a admis apelurile declarate de inculpaţii N.D.I. şi I.M., a desfiinţat parţial sentinţa şi i-a condamnat pe aceştia pentru infracţiunile menţionate în actul de sesizare a instanţei.
Astfel, inculpatul I.M. a fost condamnat, la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor, drepturi pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar inculpatul N.D.I. a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) din C. pen.
Totodată, s-a înlăturat obligarea inculpaţilor la plata unor daune morale şi materiale către părţile civile.
S-a motivat în esenţă, că faptele inculpaţilor care au acţionat cu intenţia de a ucide, constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav cum s-a reţinut prin rechizitoriu, iar circumstanţa atenuantă a provocării reţinută în favoarea inculpatului N.D.I. nu este justificată de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpaţi invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Procurorul a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât există neconcordanţă între minută şi dispozitivul hotărârii, inculpaţii achiesând la această susţinere.
Recursurile inculpaţilor sunt întemeiate în sensul temeiului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii).
Din actele dosarului rezultă că hotărârea instanţei de fond a fost apelată de procuror şi inculpaţi, instanţa de apel justificând soluţia adoptată numai pe motivele de casare formulate de procuror.
Deşi în minuta hotărârii s-a menţionat că sunt admise apelurile declarate de parchet şi inculpaţi, în dispozitivul hotărârii s-a menţionat numai admiterea apelurilor declarate de inculpaţii N.D.I. şi I.M.
În acest mod au fost încălcate dispoziţiile procesual penale care reglementează judecarea apelului şi s-a produs o neconcordanţă evidentă între motivarea soluţiei şi dispozitivul deciziei, creându-se falsa concluzie a agravării situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac.
Ca atare, recursurile inculpaţilor vor fi admise şi în temeiul art. 3859 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Totodată, se va menţine starea de arest a inculpaţilor, subzistând motivele care au determinat luarea acestei măsuri preventive.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul I.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi N.D.I. împotriva deciziei penale nr. 574 din 18 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea apelurilor.
Menţine arestarea preventivă a inculpaţilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului I.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5899/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5906/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
