ICCJ. Decizia nr. 5793/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5793/2005
Dosar nr. 5024/2005
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 806 din 15 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a I penală, a fost condamnat inculpatul D.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 22 martie 2005, la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate M.V. şi s-a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 22 martie 2005, în jurul orelor 21,30, după ce a consumat băuturi alcoolice, la un văr de al său, inculpatul D.M. s-a deplasat spre domiciliu mergând spre intersecţia Str. Liviu Rebreanu cu Bd.1 Decembrie 1918.
La un moment dat, inculpatul D.M. a văzut-o pe partea vătămată M.V., în vârstă de 61 de ani, care ţinea în mână o geantă din piele de culoare neagră în care se afla suma de 200.000 lei, acte, o pereche de ochelari, medicamente şi un ceas de mână.
Inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată mergând în spatele acesteia şi, înainte ca partea vătămată să intre în scara blocului în care locuia, situat pe str. Aleea Barajul Bistriţei, inculpatul s-a repezit şi i-a smuls geanta din mână, după care a fugit ascunzându-se după o maşină.
Partea vătămată a strigat după ajutor, iar martorii I.N. şi V.A. au fugit după inculpat, găsindu-l în locul unde se ascunsese în timp ce controla geanta sustrasă.
Inculpatul a fost imobilizat şi predat organelor de poliţie, iar geanta sustrasă a fost restituită părţii vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., respectiv tâlhărie în formă continuată.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat.
În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul D.M., care o critică pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, prin Decizia penală nr. 571 din 27 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 806 din 15 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a I penală.
S-a dedus prevenţia de la 22 martie 2005 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.M.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul invocat prin apel, respectiv reducerea pedepsei dar a mai cerut şi schimbarea încadrării în infracţiunea de furt calificat şi apoi suspendarea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probele administrate în raport de criticile aduse de inculpat, precum şi din oficiu, Curtea reţine că acestea au fost corect apreciate aşa încât şi încadrarea juridică, se constată a fi cea corespunzătoare faptei dar şi textului de încriminare şi anume art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Astfel, pe deplin justificat s-a reţinut comiterea tâlhăriei de către inculpat, atâta vreme cât făptuitorul urmăreşte victima pe stradă, în drumul său de întoarcere acasă, în jurul orei 21,30, şi înainte de a intra în scara blocului, se repede asupra sa şi-i smulge geanta din mână, după care a fugit şi s-a ascuns cu bunul sustras.
Apoi pedeapsa după cuantumul stabilit 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate de asemeni se apreciază că respectă toate cerinţele art. 72 şi art. 52 C. pen.
Se va reţine aceasta pentru că i s-a recunoscut circumstanţe atenuante şi în acelaşi timp nu se poate omite pericolul social ce îl reprezintă acest făptuitor, aşa încât pedeapsa, nu poate fi socotită excesivă (cuantumul stabilit e deja sub limita minimă prevăzută de textul de incriminare) şi nici nu prezintă garanţii socio - morale, pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi menţinută ca temeinică şi legală.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 571/ A din 27 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2005 la 14 octombrie 2005.
Obligă pe inculpat să plătească suma de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5748/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5899/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
