ICCJ. Decizia nr. 5824/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 600 din 21 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul penal nr. 502/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.A.C., la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 22 decembrie 2004 la zi.
S-a constatat că partea vătămată G.C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
La data de 22 decembrie 2004, în jurul orelor 21,00, în timp ce partea vătămată G.C. se afla pe str. Brașov a primit un apel pe telefonul său mobil. în timp ce partea vătămată vorbea la telefon, inculpatul s-a apropiat și i-a smuls aparatul, lovind-o totodată cu palma. După sustragerea bunului, s-a îndepărtat de locul comiterii faptei, fiind însoțit de prietenul său C.F.
în fața complexului comercial P.M.R., cei doi au fost depistați de un echipaj al poliției găsindu-se, cu ocazia percheziției corporale, telefonul mobil sustras.
în drept, fapta inculpatului D.A.C. de a sustrage prin violență de la partea vătămată G.C. un telefon mobil, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.A.C. invocând nelegalitatea acesteia în sensul greșitei sale condamnări.
A solicitat astfel, desființarea sentinței și în cadrul rejudecării achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
Prin decizia penală nr. 502/ A din 28 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1790/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A.C.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării de la 22 decembrie 2004 la 28 iunie 2005.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500.000 lei.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.A.C. invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., apreciind că instanțele au comis o eroare gravă de fapt.
A solicitat, astfel, achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind autorul faptei.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, analizând probele administrate în faza de urmărire penală, cât și direct și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, a reținut în mod corect starea de fapt, înlăturând motivat susținerile inculpatului, și vinovăția acestuia, atribuind faptei deduse judecății o încadrare juridică legală.
Sustragerea telefonului mobil aparținând părții vătămate s-a realizat prin acte de violență exercitate de către inculpatul D.A.C.
Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate, telefonul mobil a fost smuls de către inculpat, recunoscându-l pe acesta ca fiind autorul faptei.
La scurt timp după consumarea infracțiunii, inculpatul, împreună cu martorul C.F. au fost imobilizați de către organele de poliție iar la recunoașterea din grup, partea vătămată a precizat că martorul C.F. nu a participat la săvârșirea faptei.
De asemenea, martorii S.C., B.C., A.G.E. și T.M. au relevat împrejurări concludente în sensul reținerii vinovăției inculpatului, confirmând împrejurarea că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat în fața Complexului M.
Cât privește revenirea martorului C.F. asupra declarației date în cursul urmăririi penale, declarație din care rezultă că l-a însoțit pe inculpat pe str. Brașov după care s-au îndreptat spre Complexul M. fiind depistați de către organele de poliție, urmează a se observa că nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractată, cu atât mai mult cu cât situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale cauzei.
Ca atare cum fapta și împrejurările săvârșirii acesteia sunt conform cu realitatea iar hotărârile pronunțate în cauză sunt întemeiate pe o apreciere corectă a probelor, înalta Curte apreciază că nu pot fi incidente în cauză prevederile art. 3855pct. 18 C. proc. pen.
Față de cele menționate mai sus și având în vedere că nu există cazuri de casare ce trebuiesc luate în considerare din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3859al penultim C. proc. pen., înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.C.
Potrivit dispozițiilor art. 38517 alin. (4), C. proc. pen., raportat la 382 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 22 decembrie 2004 la zi.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 160 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 RON a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5827/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5825/2005. Penal → |
|---|
