ICCJ. Decizia nr. 936/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 324 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Mureș l-a condamnat pe inculpatul G.T., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat recuperat prejudiciul.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 6 iunie 2003, în timp ce partea vătămată B.C. se deplasa pe drum în apropierea Gării C.F. din municipiul Tg. Mureș, în momentul în care s-a intersectat cu grupul format din B.G., G.C., S.T. și inculpatul G.T., acesta din urmă a lovit-o cu pumnul, doborând-o la pământ, după care i-a sustras din buzunarul de la spate al pantalonilor suma de 1.000.000 lei.
La strigătele de ajutor ale părții vătămate au intervenit martorii P.G., C.V. și B.L., care au reușit să o rețină pe S.T., fiind sesizat apoi organul de poliție.
în cursul urmăririi penale inculpatul și-a recunoscut vinovăția, pentru ca în fața instanței, să pretindă că a găsit banii jos, căzuți lângă partea vătămată.
Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 216 C. pen., a fost respinsă de instanță, fiind stabilit prin probele administrate că acesta a sustras, prin violență, suma de bani de la partea vătămată.
împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 216 C. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin decizia pen ală nr. 188 din 19 noiembrie 2002, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, instanța de control judiciar constatând că hotărârea este legală și temeinică.
Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, prin motivele scrise și oral prin apărătorul din oficiu, schimbarea încadrării juridice.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nu este fondat.
Situația de fapt, și căreia îi corespunde încadrarea juridică în dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., a fost reținută pe baza unor probe certe, administrate legal în cursul procesului penal.
Martorii P.G. și C.V. au declarat constant și concordant că au văzut un grup de 4-5 persoane care au agresat pe o alta, intervenind în ajutorul acestora din urmă și reușind să prindă una dintre femeile din grup.
Partea vătămată le-a adus la cunoștință că i-a fost sustrasă suma de 1.000.000 lei.
Conform procesului verbal de consemnare a procedurii judiciare a recunoașterii din grup, partea vătămată l-a identificat pe inculpatul G.T. ca fiind cel care l-a lovit și i-a sustras suma de bani.
Așa fiind, susținerea inculpatului, în sensul că și-a însușit suma de bani pe care a găsit-o lângă partea vătămată, nu corespunde realității și, de asemenea, cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată.
Nu s-a constatat, din examinarea hotărârii, nici existența vreunora din celelalte cazuri de casare care, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., s-au luat în considerare din oficiu, recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 957/2005. Penal → |
|---|
