ICCJ. Decizia nr. 836/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 231 din 13 septembrie 2004, Tribunalul Arad l-a condamnat pe inculpatul R.L. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în perioada iunie 2002 - septembrie 2003, inculpatul le-a recrutat și constrâns pe A.M.I. și A.E. să practice prostituția în municipiul Arad și a obținut importante sume de bani din această activitate infracțională.
Prin decizia penală nr. 397 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe.
Inculpatul R.L. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa, susținând că nu a participat în nici un fel la practicarea prostituției de către A.M.I. și A.E., iar în subsidiar, a cerut să i se micșoreze pedeapsa, ținând seama de circumstanțele sale personale.
Recursul nu este fondat.
Racolarea de către inculpatul R.L. a numitelor A.M.I. și A.E. în vederea practicării prostituției, actele de constrângere la care le-a supus în acest scop, precum și însușirea unei părți din sumele de bani obținute de cele două prostituate au fost dovedite cu declarațiile acestora și cu declarațiile martorei N.M. Având în vedere concludența acestor probe, se constată că nu se poate primi susținerea inculpatului că nu a comis faptele de proxenetism reținute în sarcina sa și că nu există temeiuri să fie achitat pentru infracțiunea săvârșită.
în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că instanțele au ținut seama de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, aplicându-i inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., săvârșită în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanțele au ținut seama atât de pericolul social ridicat al faptei comise de inculpat în împrejurările concrete ale cauzei, cât și de persoana făptuitorului care, fără să fie recidivist, mai are în antecedente condamnări pentru fapte penale. înalta Curte de Casație și Justiție apreciază, așadar, că nu este cazul să se micșoreze pedeapsa aplicată inculpatului recurent.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat, și obligat inculpatul R.L. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 510/2005. Penal → |
|---|
