ICCJ. Decizia nr. 6035/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6035/2005
Dosar nr. 3244/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/ F din 10 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 28 ianuarie 2005 în dosarul nr. 228/P/2004, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 228/P/2004 din 28 ianuarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza ce formează obiectul dosarului cu acelaşi număr, referitor la M.R.A.M., judecător la Judecătoria Piteşti şi M.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, ambii cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi art. 264 C. pen., întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Se arată, în motivarea acestei rezoluţii, că din examinarea actelor de la dosar, cât şi din verificările făcute, a rezultat că nu s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor legale în materie şi, în consecinţă, nu pot fi făcute aprecieri în legătură cu hotărârea pronunţată şi judecătorul cauzei.
Plângerea împotriva rezoluţiei parchetului, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, ca neîntemeiată, constatându-se că nemulţumirea petiţionarului rezidă în faptul că soluţia pronunţată de judecătorul cauzei îi este nefavorabilă, iar concluziile puse de procurorul de şedinţă ce a participat la soluţionarea dosarului au fost în acelaşi sens, de respingere a plângerii.
În adevăr, din conţinutul plângerii penale depuse la parchet, la data de 2 noiembrie 2004, reiese că petentul solicită efectuarea de cercetări împotriva magistraţilor M.R.A.M. judecător la Judecătoria Piteşti şi M.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti care, în opinia sa, se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi art. 264 C. pen.
Plângerea este motivată în sensul că judecătorul sus-numit, investit cu soluţionarea cauzei penale nr. 144/2004, în care D.C. avea calitatea de petent, a pronunţat o soluţie defavorabilă acestuia, respingând plângerea, soluţie ce concordă cu concluziile puse de procuror pe fondul cauzei.
Apreciază petiţionarul că judecătorul avea obligaţia de a trimite cauza la parchet, în vederea începerii urmăririi penale.
Din analiza practicalei sentinţei penale pronunţate (sentinţa penală nr. 1082/2004) reiese că, după ce instanţa a respins cererea petentului D.C., de a fi aduşi intimaţii forţat la judecată, cu mandat de aducere, acesta a avut o conduită similară celei avute în cauza dedusă judecăţii, în sensul că a refuzat a pune concluzii pe fondul cauzei şi, nemulţumit fiind de soluţia pronunţată, în loc de a exercita împotriva hotărârii judecătoreşti calea de atac prevăzută de lege, a înţeles să formuleze împotriva judecătorului plângere penală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul privării sale de dreptul la apărare, precum şi a incompatibilităţii Curţii de Apel Piteşti de a se pronunţa în cauză, în condiţiile în care preşedintele curţii a colaborat cu parchetul în adoptarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi, în calitate de judecător şi, respectiv, procuror de şedinţă care au participat la soluţionarea dosarului penal nr. 144/2004 al Judecătoriei Piteşti, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către cei doi intimaţi – magistraţi, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că hotărârea sau concluziile procurorului au fost nefavorabile intereselor petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaţilor. Pe de altă parte, verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti se face de către instanţa de control judiciar, iar nu pe calea plângerii penale împotriva magistraţilor; în speţă, petentul nu a înţeles să uzeze de calea de atac a recursului, astfel că nu s-a putut efectua controlul de legalitate a hotărârii în legătură cu pronunţarea căreia a formulat plângerea penală.
În altă ordine de idei, relaţiile furnizate de preşedintele Curţii de Apel Piteşti, la solicitarea parchetului, fac referire strictă la evoluţia dosarului nr. 144/2004 al Judecătoriei Piteşti, astfel că nu se poate afirma că, în acest mod, întreaga curte de apel, prin intermediul reprezentantului său, s-a antepronunţat şi toţii judecătorii sunt incompatibili.
De asemenea, nici critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare al petentului cu ocazia soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei procurorului nu este întemeiată, nefiind întrunite cerinţele art. 173 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 28/ F din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul petiţionar să plătească suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6002/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6036/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
