ICCJ. Decizia nr. 5997/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5997/2005
Dosar nr. 3778/2005
Şedinţa publică din 25 octombrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 525 din 21 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.A., la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada arestului preventiv de la 09 septembrie 2004, la 11 ianuarie 2005.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a unui cuţit de bucătărie, care a servit la comiterea faptei.
S-a luat act că, în cauză nu există constituire de parte civilă.
A fost obligată inculpata să plătească către stat suma de 15.000.000, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar, respectiv mijloacele de probă administrate în cauză şi anume; procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică, raportul medico-legal de necropsie, expertiza medico-legală psihiatrică, planşele foto, declaraţiile martorilor P.D.C. şi F.D., coroborate cu declaraţiile inculpatei, a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 09 septembrie 2004, în jurul orelor 12,30 - 13,00, între inculpata C.A. şi soţul său, victima C.A., a izbucnit o ceartă ca urmare a faptului că victima i-a reproşat modul cum a pregătit mâncarea ce i-a fost servită.
În acest context, aşa cum pretinde inculpata, victima ar fi lovit-o, astfel că, a luat un cuţit de bucătărie şi i-a aplicat o lovitură în zona hemitoracelui stâng, şi la scurt timp a decedat.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinută s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de inculpată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
Având în vedere poziţia sinceră a inculpatei, care a recunoscut comiterea faptei, că este infractoare primară şi cu o bună conduită în societate, s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen.
Prin urmare, în bata textelor menţionate mai sus, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv circumstanţele atenuante personale, astfel că, o pedeapsă de 10 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acesteia.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpată, pe motiv că, în cauză, deşi nu a avut intenţia să-şi ucidă soţul, totuşi a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, deşi intenţia sa, a fost aceea de a-i aplica o corecţie, faţă de conduita necorespunzătoare, reproşându-i calitatea mâncării şi lovind-o, astfel că, se impunea schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea circumstanţei legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi nu numai reţinerea circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat apelul declarat de inculpată, în raport de motivele invocate, respectiv schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., cu aplicarea şi a circumstanţei legale a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., şi condamnarea sa la o pedeapsă mult sub limita minimă prevăzută de lege şi prin Decizia penală nr. 418/ A din 02 iunie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a motivat că, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, dar şi din punct de vedere a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatei cum şi a tragerii la răspundere penală, astfel că nu sunt temeiuri care să justifice nici schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de leziuni cauzatoare de moarte, întrucât fapta nu s-a comis cu preter-intenţie şi nici în urma unei stări de provocare determinată de poziţia şi modul în care a acţionat victima, încât să-i creeze o tulburare de natură să justifice lovirea acesteia în mod repetat cu cuţitul în zone vitale şi de o intensitate mărită.
Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpată, care prin apărător, cu ocazia susţinerilor orale, au fost invocate aceleaşi motive din apel, vizând greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat şi neaplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., în condiţiile în care, fapta a fost comisă fără intenţia de a ucide victima ci pe fondul unei puternice stări de tulburare.
Motivele de recurs invocate constituie cazuri de casare în sensul pct. 14, 17 şi 18 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările de la dosar, de cazurile de casare arătate, cum şi din oficiu, potrivit alin. (3) de la pct. 21, de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit actelor şi lucrărilor de la dosar, respectiv a mijloacelor de probă administrate în cauză şi enunţate mai sus, se constată că instanţa de fond cât şi cea de apel, au reţinut o situaţie de fapt justă şi conformă cu adevărul, constând în aceea că, în ziua de 09 septembrie 2004, între inculpată şi soţul său a intervenit o ceartă, iar aceasta, în mod nejustificat a luat un cuţit de pe masa din bucătărie unde se aflau şi i-a aplicat mai multe lovituri, cauzându-i grave leziuni ce au avut drept consecinţă moartea acestea, la scurt timp.
De altfel, din conţinutul raportului medico-legal de necropsie, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a dator hemoragiei interne şi externe, consecinţa unei plăgi înjunghiate hemitoracic stâng penetrantă cu secţiunea lobului pulmonar superior stâng, pachet bronhovascular stâng, venă pulmonară stângă intrapericardic cu hemotorax şi hemopericard, astfel că, leziunile care au dus la moartea victimei s-au produs cu un obiect tăietor înţepător, cuţit, iar între leziuni şi deces este o legătură directă de cauzalitate, iar cu ocazia efectuării necropsiei, s-a constatat că victima avea o alcoolemie de 2,05 gr. %o.
Tot din conţinutul raportului de necropsie rezultă că victima a mai suferit la aceeaşi dată leziuni traumatice la nivelul braţului drept, la nivelul subclavicular stâng, precum şi la cotul stâng.
Faţă de conţinutul raportului de necropsie, rezultă în mod indubitabil că inculpata a acţionat cu intenţia de a ucide victima, având în vedere obiectul folosit, zonele în care a fost lovită, cum şi numărul acestora, de patru, una dintre ele fiind decisivă.
Aşa fiind, susţinerea inculpatei că nu a comis fapta cu intenţie şi că în cauză este vorba de o preter-intenţie, solicitând schimbarea încadrării juridice, este neîntemeiată şi în consecinţă se va înlătura, ţinându-se seama de interpretarea raportului de necropsie, care redă în tocmai intenţia inculpatei de a ucide victima.
În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanţa legală a scuzei provocării invocată de către recurentă, în sensul că victima a lovit-o şi i-a cauzat o puternică tulburare, astfel că, a acţionat fără a se mai controla, urmează, de asemenea, să fie înlăturat şi acest motiv de recurs.
Aşa cum s-a arătat, victima la data decesului avea o alcoolemie de 2,05 gr. %o.
Având în vedere durata în timp a căsniciei celor doi soţi, de peste 25 de ani, că aceştia se cunoşteau foarte bine, că victima se afla într-o stare avansată de ebrietate, că inculpata nu a prezentat nici un act medico-legal care să ateste susţinerile acesteia că a fost lovită sau abrutizată, sunt tot atâtea temeiuri care duc la concluzia că, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Prin urmare, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice sub toate motivele de recurs invocate şi neconstatându-se din oficiu cazuri de casare din cele înscrise la pct. 21 alin. (3) de la art. 3859 C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă, perioada arestului preventiv, de la 09 septembrie 2004, la 11 ianuarie 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.A., împotriva deciziei penale nr. 418/ A din 02 iunie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestului preventive, de la 09 septembrie 2004, la 11 ianuarie 2005.
Obligă pe recurenta la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5993/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6001/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
