ICCJ. Decizia nr. 6103/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6103/2005
Dosar nr. 4667/2005
Şedinţa publică de 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, inculpatul P.C. a fost condamnat, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată suma de 5.250.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt: În data de 20 mai 2003 un număr de 21 călători, fără a-şi procura bilete de călătorie în gara Braşov, s-au urcat în ultimul vagon al trenului rapid internaţional nr. 346, care circula pe ruta Bucureşti Nord – Braşov – Simeria – Curtici – Viena. După plecarea trenului din gară, inculpatul care avea calitatea de conductor, a procedat la controlul legitimaţiilor de călătorie. Călătorii i-au comunicat inculpatului că nu posedă legitimaţie de călătorie, situaţie în care acesta, fără a elibera bilete de călătorie, a pretins, fiecărui călător câte 250.000 lei în total, suma de 5.250.000 lei.
În jurul orelor 23,00, după plecarea trenului din staţia Alba Iulia, organele de supracontrol formate din organele de poliţie şi inspectori ai R.T.F.C. Timişoara i-au depistat pe cei 21 călători care nu posedau legitimaţie de călătorie, aceştia declarând organelor de supracontrol că au plătit inculpatului fiecare câte 250.000 lei, fără a li se elibera legitimaţii de călătorie.
Organele de supra-control au procedat la o percheziţie corporală asupra inculpatului, dar sumele de bani nu au fost găsite.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în calitate de conducător de tren este o persoană care exercită atribuţii de control, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 78/2000, el fiind subiect activ al infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În sarcina inculpatului nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 întrucât din fişa conductorului de tren rezultă că nu are atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu posedă antecedente penale, are perspective mari de reintegrare în societate, cuantumul sumelor de bani pretinse şi primite este redus, motiv pentru care, reţinându-se circumstanţe atenuante, s-a făcut aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 81 şi art. 82 C. pen.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Hunedoara, au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia nr. 198/ A din 21 iunie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.C., considerând-o nelegală şi netemeinică, solicitând casarea acesteia, precum şi a sentinţei primei instanţe, solicitând, în urma rejudecării cauzei să se pronunţe achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de sub învinuirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Recursul inculpatului este nefondat.
În baza probelor administrate, instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptelor deduse judecăţii, la fel, vinovăţia inculpatului fiind corect dovedită şi reţinută.
Declaraţiile martorilor L.J., L.E., M.Z.I., E.I., G.V., C.E., M.S., M.E., B.Z., arată că în data de 20 mai 2003, inculpatul, în calitate de conductor de tren pe trenul rapid 346 Bucureşti – Viena a pretins şi primit de la 21 călători care nu aveau bilete de călătorie suma totală de 5.250.000 lei, pentru a le permite continuarea călătoriei fără legitimaţie de călătorie.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.
Aşa fiind, în speţă nu se poate pune problema achitării inculpatului aşa cum acesta solicită, dimpotrivă, contrar susţinerilor inculpatului, dovedindu-se că hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale.
Instanţa de fond a acţionat corect şi instanţa de apel a confirmat şi în materie de individualizare a pedepsei constatând circumstanţe atenuante şi dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, astfel că hotărârea atacată este temeinică şi legală şi sub acest aspect.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 198/ A din 21 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6068/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6130/2005. Penal. Art. 184 Cod Penal. Recurs → |
|---|
