ICCJ. Decizia nr. 6063/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6063/2005
Dosar nr. 3050/2005
Şedinţa publică din 27 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 26 martie 2004, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul N.E., la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.; 2 pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru 2 infracţiuni prevăzute de art. 248 C. pen.; 2 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); 2 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 291 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiate în întregime şi condiţionat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., şi pedepsele de un an şi 6 luni închisoare, pentru două infracţiuni prevăzute de art. 248 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, privind cazurile de revocare a graţierii condiţionate a pedepsei.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 141.307.209 lei (aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A 1454 din 24 octombrie 2001) către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale. S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit parţial cu suma de 6.476.934 lei.
S-au reţinut, în esenţă următoarele:
În perioada 1 ianuarie 2000 – 10 iulie 2001, inculpatul, în calitate de comandant al U.M.01273 Dej, şi-a însuşit, cu ocazia desfiinţării acestei unităţi, mai multe bunuri, în valoare de 9.715.580 lei.
În perioada 17 iulie 2000 – 21 iulie 2001, inculpatul a folosit, în interes personal (pentru transportul unor materiale de construcţie), unele autovehicule şi utilaje aparţinând unităţii militare, cauzând o pagubă în valoare de 35.533.102 lei.
În cursul anilor 2000 şi 2001, inculpatul a folosit, în interes personal, automacaraua unităţii, cauzând un prejudiciu de 2.589.150 lei.
S-a mai reţinut că, în perioadele 8 august 2000 – 27 octombrie 2000 şi 18 mai 2001 - 21 iunie 2001, inculpatul a folosit militari în termen, aflaţi în subordinea sa, pentru efectuarea unor lucrări la casa sa, valoarea totală a acestor servicii fiind de 8.212.448 lei.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 16 din 26 aprilie 2005, a respins apelurile declarate de inculpat şi partea civilă Ministerul Apărării Naţionale.
Prin recursul declarat, inculpatul a susţinut că prejudiciul cauzat părţii civile este cel prevăzut în expertiza contabilă efectuată în cauză, şi nu cel reţinut prin procesul-verbal de cercetare administrativă pe care l-a efectuat partea civilă.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, într-adevăr, aşa cum a reţinut instanţa de apel, valoarea prejudiciului cauzat de inculpat părţii civile este de 141.307.209 lei, şi nu de 53.461.130 lei, cum a concluzionat expertiza contabilă, în cursul urmăririi penale.
Pentru a înlătura concluziile expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale, instanţa de apel a motivat, justificat, că expertul şi-a depăşit atribuţiile, iar, pe de altă parte, că nu şi-a întemeiat constatările pe verificări complete, invocând faptul că nu a avut la dispoziţie acte justificative suficient de concludente, pentru a da un „răspuns bine documentat".
Este relevantă şi semnificativă de altfel, împrejurarea că inculpatul, deşi a avut apărător, în şedinţa din 15 martie 2004, când instanţa a dat cuvântul părţilor asupra eventualelor cereri de probaţiune, a arătat că probele administrate în cauză sunt suficiente, nu a contestat valoarea prejudiciului solicitat de partea civilă, nesolicitând efectuarea unei alte expertize.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.E. împotriva deciziei nr. 16 din 26 aprilie 2005 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe inculpat să plătească suma de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6036/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6068/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
