ICCJ. Decizia nr. 6250/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6250/2005
Dosar nr. 5390/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnatul G.G. a formulat, la 2 septembrie 2005, contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1428 din 20 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a respins, ca nefondat, recursul acestuia împotriva deciziei penale nr. 540 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
În contestaţia sa condamnatul susţine că este nevinovat, n-a comis fapta pentru care este condamnat că în procesul penal nu s-a ţinut seama de principiul prezumţiei de nevinovăţie şi că în cauză nu există probe care să susţină condamnarea sa.
Contestaţia în anulare formulată de condamnat este inadmisibilă în principiu.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare în 4 cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege i-ar conferi prevederilor art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate la art. 386 lit. a) – c) poate fi înlăturată de către persoana împotriva căruia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul contestaţiei pentru situaţia când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă se poate introduce oricând. Din examinarea contestaţiei condamnatului rezultă că acesta nu invocă această ultimă situaţie prin urmare termenul de introducere a contestaţiei sale era 10 zile de la începerea executării.
Or punerea în executare a hotărârii de condamnare definitivă s-a făcut prin mandatul de executare nr. 535 din 4 aprilie 2003 al Tribunalului Dîmboviţa.
Prin urmare condamnatul a formulat contestaţie în anulare mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege (2 septembrie 2005).
Potrivit art. 391 C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare instanţa este obligată să examineze dacă aceasta este făcută în termenul prevăzutde lege, cerinţă care în cauză nu este realizată.
Aşa fiind, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, în principiu contestaţia în anulare formulată de G.G. pe care–l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.G. împotriva deciziei penale nr. 1428 din 20 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6234/2005. Penal. Amânare executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6307/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
