ICCJ. Decizia nr. 6315/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6315/2005
Dosar nr. 5580/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 4162/2005, la Tribunalul Neamţ.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că, la 15 octombrie 1998, petiţionarii H.A. şi P.T. au sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de numitul C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen., şi de înşelăciune, prevăzută de art. 215 din acelaşi cod, pe considerentul că în perioada cât a fost administrator unic al SC I.I. SRL Toşorog, i-a indus în eroare determinându-i să cumpere 60 % din capitalul social al respectivei societăţi, el gestionând necorespunzător patrimoniul firmei, cu consecinţa păgubirii acesteia cu 5 miliarde de lei.
Prin rezoluţia din 30 decembrie 1998, dată în dosarul nr. 201/P/1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale în ce-l priveşte pe C.I., pentru infracţiunile reclamate, cu motivarea neîndeplinirii, în cauză, a elementelor constitutive.
Soluţia de mai sus a fost infirmată prin rezoluţia din 7 octombrie 1999 luată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr. 17871/4815/1999.
La 7 iunie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus din nou neînceperea urmăririi penale, reţinându-se că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost cercetat C.I..
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a infirmat soluţia de mai sus prin rezoluţia din 22 octombrie 2001.
La 18 decembrie 2002, prin rezoluţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de C.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 214 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), şi această rezoluţie reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale respectivelor infracţiuni, cele reclamate de petiţionari având caracter civil.
Plângerea celor doi petiţionari împotriva rezoluţiei de mai sus, a fost respinsă prin Ordonanţa nr. 505/II/2/2003 din 9 mai 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionarii au adresat plângere la Curtea de Apel Bacău, ei cerând desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale, în opinia petiţionarilor faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de gestiune frauduloasă şi de înşelăciune.
În raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., instanţa sesizată a reţinut că din motivarea plângerii, fapta lui C.I., de a fi prejudiciat firma cu suma de 5 miliarde de lei, precum şi de a fi cauzat o tulburare însemnată a activităţii, încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune ar fi nu prevederile art. 215 alin. (5) C. pen., situaţie în care, în raport de dispoziţiile art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenţa materială de judecare în fond revine Tribunalului Neamţ.
Împotriva sentinţei, petiţionarii, în termenul legal, au declarat recursuri, nemotivate în scris sau oral.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile pronunţate potrivit alin. lit. a) (respinge plângerea, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată) şi b) (admite plângerea, desfiinţează rezoluţia şi ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz).
Or, în cauză, sentinţa recurată este de dezânvestire.
Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile declarate sunt inadmisibile şi vor fi respinse.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii H.A. şi P.T. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 80 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6309/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6320/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
