ICCJ. Decizia nr. 6171/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6171/2005
Dosar nr. 5511/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 787 din 14 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul S.F. şi l-a obligat să plătească 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin probatoriul administrat, nu s-a dovedit existenţa vreunei împrejurări speciale care să determine întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel condamnatul S.F. arătând că în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 617/ A din 8 august 2005, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul condamnatului formulat împotriva sentinţei penale nr. 787 din 24 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi l-a obligat să plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., neexistând împrejurări speciale în cauză, cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul S.F. solicitând admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei închisorii, în raport de faptul că bunica, care este bolnavă, are nevoie de prezenţa şi ajutorul său.
Recursul declarat de condamnat va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare menţionat şi a motivelor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluţiile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
Din actele existente la dosar rezultă că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 133/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că se impune întreruperea executării pedepsei închisorii în raport de faptul că bunica sa cu care locuia înainte de arestare, necesită prezenţa sa pentru că este bolnavă şi urmează să fie supusă unei intervenţii chirurgicale.
În raport de obiectul cererii, întreruperea executării întemeiată pe dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă la domiciliul familiei condamnatului.
Din cuprinsul acestui referat, rezultă că recurentul locuieşte într-o garsonieră cu bunica sa, care este bolnavă, prezentând diagnosticul „cataractă complicată", iar singurul întreţinător al familiei era condamnatul.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni.
În speţă, însă, din actele existente la dosar rezultă că nu sunt îndeplinite cerinţele legii, astfel că se apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului.
De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada că bunica recurentului necesită o intervenţie chirurgicală, care să implice prezenţa petentului.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, Curtea, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 617/ A din 8 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6166/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6179/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
