ICCJ. Decizia nr. 6308/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6308/2005
Dosar nr. 3247/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 11 din 24 ianuarie 2005, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. f), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) şi a art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I. la 2 ani închisoare.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe timp de 4 ani.
În baza art. 863 C. pen., a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute la lit. a) – d) şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării aplicate.
În baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.L., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. b) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată privind pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 714 din 27 mai 2003 şi respectiv, sentinţa penală nr. 373 din 9 martie 2004, pronunţate de Judecătoria Slatina, definitive prin neapelare.
Potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţele menţionate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care a cumulat-o cu pedeapsa nou aplicată de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
A aplicat, în ce priveşte pe acest inculpat, dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A luat act că prejudiciul cauzat părţii civile C.F.R. M. SA, sucursala Craiova, în valoare de 6.033.340 lei a fost recuperat integral prin restituire.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în noaptea de 29 martie 2004, cei doi inculpaţi, tată şi fiu, au pătruns în incinta atelierului de reparaţii Piatra Olt, aparţinând SC I.C.C.Z. Roşiori, de unde au sustras 11 bucăţi arcuri foi vagon pe care le-a scos din incinta atelierului urmând să le valorifice la centrul de colectare a fierului vechi, fiind însă surprinşi de o patrulă a poliţiei şi conduşi la sediul poliţiei pentru cercetări.
În cursul cercetării judecătoreşti cei doi inculpaţi au arătat că nu îşi menţin declaraţiile date la urmărirea penală ci, aşa cum au declarat la prezentarea materialului de urmărire penală, numai inculpatul V.L., tatăl inculpatului V.I., a săvârşit fapta de sustragere.
Instanţa, analizând ansamblul probator administrat în cauză, a reţinut că ambii inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea faptei din data de 29 martie 2004.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel ambii inculpaţi. Inculpatul V.L. a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, să se aibă în vedere pe lângă cauzele agravante, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., şi de asemenea, să se ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit şi urmarea produsă, precum şi de cuantumul prejudiciului recuperat în întregime, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Inculpatul V.I. a solicitat în apelul său, în principal, achitarea, deoarece fapta nu a fost săvârşită de el, ci de tatăl său, inculpatul V.L., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin reţinerea în cauză a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., ţinând cont că fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat, prejudiciul a fost recuperat integral şi nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 137 din 21 aprilie 2005, a respins apelurile, ca nefondate, reţinând că participarea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii este demonstrată fără echivoc de declaraţiile luate acestora în cursul urmăririi penale, procesul verbal întocmit la 30 martie 2004 de organele de poliţie, semnat şi de martorul asistent D.C., cu ocazia identificării inculpaţilor, împrejurare în care s-a consemnat declaraţia inculpatului V.L., ce a recunoscut că la sustragerea celor 11 bucăţi arcuri, folosite la suspensia vagonului, a participat şi fiul lui V.I.
În motivarea deciziei penale, instanţa de control judiciar a mai arătat:
„Retractarea ulterioară a acestor declaraţii, rămâne fără suport, neputând fi interpretată decât ca o împrejurare de natură să absolve pe inculpatul minor de răspundere penală.
Reţinând corect în sarcina apelanţilor săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în condiţiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul major, instanţa a condamnat la pedepse individualizate prin evaluarea tuturor criteriilor legale, reţinând în favoarea acestora circumstanţa atenuantă, având în vedere valoarea prejudiciului, cât şi împrejurarea că acesta a fost recuperat.
Şi modalităţile de executare dispuse în cauză, sunt de natură să-şi atingă scopul educativ preventiv, aşa încât, sub acest aspect hotărârea este temeinică".
Împotriva deciziei penale, în termenul legal, au declarat recurs inculpatul V.I. şi V.L.
În recursul inculpatului V.I. s-a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că el nu a participat la sustragerea bunurilor, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 – art. 82 C. pen.
Pentru recurentul inculpat V.L., apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., şi reindividualizarea pedepsei, în sensul de a fi redusă, ţinându-se seama atât de circumstanţele agravante dar şi atenuante aplicabile inculpatului.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând a fi respinse, ca atare.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de materialul probator existent la dosar, încadrând fapta comisă în textul de lege corespunzător şi aplicând inculpaţilor pedepse just individualizate, în strictă conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
- În ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat V.I. sub aspectul greşitei sale condamnări pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, susţinând că nu a participat la săvârşirea acestei fapte, motiv pentru care solicită achitarea, se constată că nu este fondată.
- Există la dosarul cauzei probe (cum sunt procesele verbale de depistare, de conducere în teren şi de constatare tehnică a stării de uzură a pieselor sustrase, întocmite de organele de poliţie în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor date în faza de urmărire penală şi parţial, cu declaraţiile date de aceştia în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi cu declaraţia martorului N.F.C.) care atestă fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului V.I. în comiterea infracţiunii de furt calificat, reţinută în sarcina sa, astfel că, solicitarea acestuia de a fi achitat, nu poate fi primită.
- Nici solicitarea din recursurile celor doi inculpaţi de schimbarea a încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., nu poate fi primită.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., furtul de instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente, constituie infracţiunea de furt calificat.
Cum inculpaţii au sustras 11 bucăţi arcuri de suspensie de vagon în foi, astfel cum rezultă din dovada de restituire şi procesul verbal de constatare tehnică, unele dintre aceste bunuri în stare funcţională, se constată că în mod corect, instanţa de fond a reţinut la calificarea juridică a faptei de sustragere şi forma agravantă prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., şi deci, solicitarea din recursurile inculpaţilor de înlăturare a dispoziţiilor acestui text de lege, este lipsită de orice fundament.
Nefondată este şi critica de netemeinicie formulată de recurenţii inculpaţi sub aspectul greşitei individualizării a pedepselor, atât prin cuantum cât şi în ce priveşte modalitatea de executare a acestora.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând această critică în raport cu prevederile textului de lege citat, se constată că nu se poate reţine că, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V.L., situată sub minimul special prevăzut de textul de lege încriminator, ca urmare a aplicării şi a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., este severă, având în vedere natura infracţiunii şi modalitatea în care a fost comisă, în timpul nopţii, de două persoane împreună, aspecte care imprimă faptei un pericol social ridicat, cât şi împrejurarea că acesta a comis fapta în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Se constată aşadar, că instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată acestui inculpat, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., stabilind în mod corect executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Se constată, totodată, că aceleaşi criterii de individualizare au fost avute în vedere de instanţa de fond şi în ce priveşte pe inculpatul V.I., dar şi faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală şi reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, situată sub minimul special prevăzut de lege şi a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 – art. 862 C. pen., astfel că, sub acest aspect, critica formulată de inculpat nu este justificată.
Cu privire la solicitarea recurenţilor inculpaţi a de a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate, se reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 81 C. pen., având în vedere că legea prevede pentru infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani şi deci, nu sunt îndeplinite cerinţele înscrise în alin. (3) al textului de lege menţionat.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, recursurile declarate de inculpaţii V.I. şi V.L., nefiind fondate, în baza art. 3851 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, ca atare, iar recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.I. şi V.L. împotriva deciziei penale nr. 137 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 220 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6307/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6309/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
