ICCJ. Decizia nr. 6311/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6311/2005
Dosar nr. 4256/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 3 martie 2005, Tribunalul Neamţ a condamnat, printre alţii, pe inculpatul T.G.A., la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), a art. 74 şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 din acelaşi cod.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., inculpaţii (deci şi coinculpatul G.A.) au fost obligaţi să plătească statului, câte 100.000 lei, cu titlu de confiscare specială.
Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În jurul orelor 23,00, din seara zilei de 14 iulie 2004, C.I., după ce a părăsit un magazin, pe traseul spre casă, a fost urmărită de cei doi inculpaţi care, la un moment dat s-au apropiat în fugă de ea, G.A. încercând să-i smulgă geanta purtată în mână. Întrucât, iniţial, nu s-a reuşit smulgerea genţii, T.G.A. a izbit femeia, a doborât-o la pământ şi, astfel, ambii inculpaţi i-au smuls geanta, până la acest moment victima fiind târâtă de ei circa 10 m pe asfaltul trotuarului.
În geantă, inculpaţii au găsit suma de 700.000 lei, un lănţişor din aur în greutate de 36 gr., certificatul de naştere, actul de identitate ale părţii vătămate, două portofele, un bloc-notes şi 4 carduri.
Cei doi inculpaţi şi-au însuşit suma de bani şi bijuterii, celelalte bunuri şi geanta aruncându-le într-o ladă de gunoi.
Actul medico-legal a reţinut că partea vătămată a prezentat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpatul T.G.A.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie în sensul greşitei individualizări a pedepsei, odată ce pericolul social al faptei săvârşite este mare, inculpatul T.G.A. a fost nesincer şi circumstanţele reale ale situaţiei de fapt sunt agravante.
În apel, inculpatul a motivat că nu este vinovat de săvârşirea faptei, aceasta a fost comisă de coinculpatul minor G.A. care i-a dat din proprie iniţiativă, în două rânduri, sume de bani din ceea ce a sustras, la urmărirea penală fiind presat să recunoască fapta.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 202 din 14 iunie 2005, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate împotriva sentinţei instanţei de fond.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi, în acest sens, a detaliat amănunţit participarea sa la agresarea părţii vătămate şi la împărţirea sumei de bani găsită în geanta smulsă din mâinile celei lovite, recunoaştere făcută în prezenţa unui avocat ales. De asemenea, inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi în faţa judecătorului competent să se pronunţe asupra propunerii de arestare preventiv, şi cu acest prilej fiind apărat de un avocat ales. Participarea inculpatului a fost detaliată şi în declaraţiile coinculpatului minor.
Apărarea recurentului, în sensul că la ora agresării părţii vătămate, el se afla la bunicii săi, nu a fost susţinută de probe concludente, singura care a declarat în acest sens fiind bunica sa, evident interesată în cauză. Este de reţinut însă că şi în condiţiile apărării de mai sus, inculpatul nu ar fi putut fi prezent la împărţirea sumei de bani găsită în geantă, şi la aruncarea acesteia şi a unor bunuri aflate în ea, împrejurări recunoscute de inculpat.
Astfel, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.A. împotriva deciziei penale nr. 202 din 14 iunie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de 24 de ore, din data de 28 iulie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6279/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6314/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
