ICCJ. Decizia nr. 6269/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6269/2005
Dosar nr. 5450/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226 din 30 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Suceava a fost condamnat inculpatul C.G.F., la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) şi i) C. pen., şi la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209.alin. (1) lit. d) şi e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 612 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Suceava, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., şi s-a dispus să o execute pe lângă pedeapsa de 17 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2004 la zi.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile U.F. suma de 7.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 26/27 septembrie 2004, inculpatul aflat în stare de ebrietate s-a întâlnit cu martorul V.C.E. în Gara Iţcani din Suceava şi s-au deplasat la barul aparţinând SC D. SRL unde au consumat băuturi răcoritoare.
După ce au ieşit din local, pe peronul gării cei doi s-au întâlnit cu S.M.F., fiind observaţi de martorul L.G.
S-a mai constatat că victima se afla şi ea în stare avansată de ebrietate şi, chestionată de inculpat cu privire la prezenţa sa în gară, i-a răspuns că două persoane i-au sustras suma de 1.000.000 lei astfel încât nu mai are nici un ban.
Inculpatul i-a comunicat lui S.M.F. că îl poate ajuta să recupereze banii, dar doreşte în schimb 300.000 lei. Inculpatul, martorul V.C.E. şi victima s-au deplasat în parcul din faţa gării, aşezându-se pe prima bancă din partea laterală dreapta a acestuia.
În locul respectiv, fără nici un motiv inculpatul a agresat violent victima, lovind-o de mai multe ori cu piciorul în zona feţei, după care l-a apucat cu mâna stângă de cap, aplicându-i apoi multiple lovituri cu cotul în aceeaşi zonă.
Auzind zgomotele din parc, motivează prima instanţă, martorul HG, împreună cu alte persoane care se aflau în faţa gării, au strigat către grupul care se afla în parc să înceteze violenţele. În acel moment, martorul V.C.E. care nu a participat la agresiune, solicitând inculpatului să înceteze actele de violenţă, a plecat spre domiciliul său. C.G.F. a traversat parcul împreună cu victima, s-au deplasat pe mai multe străzi ajungând pe malul stâng al râului Suceava. În zona respectivă, inculpatul a continuat să-l lovească pe S.M.F. cu pumnii şi picioarele, iar după ce au ajuns la o distanţă de circa 250–200 metri de podul rutier peste râul Suceava, a continuat să aplice victimei şi alte lovituri până când a ajuns în stare de inconştienţă.
În aceste împrejurări, inculpatul a sustras geaca victimei pe care a dus-o acasă la martorul R.M. unde locuia cu chirie şi a fost găsită de organele de urmărire penală.
Cadavrul victimei a fost descoperit pe malul râului Suceava, la data de 27 septembrie 2004, de martorul V.G.
Tribunalul a mai reţinut că potrivit concluziilor din raportul de constatare medico – legală autopsie, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio – respiratorii acute, consecutivă hematoamelor subdurale şi hemoragiei subarahnoidiene produse printr-un traumatism cranio – cerebral acut.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 279 din 22 august 2005, a respins apelul declarat de inculpat considerând nefondate susţinerile acestuia în sensul că trebuia schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de omor calificat în cea prevăzută de art. 183 C. pen., şi că pedepsele aplicate sunt aspre.
Instanţa de apel a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de ucidere a victimei, iar pedepsele au fost just individualizate, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.G.F. care în principal invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., a solicitat casarea ambelor hotărâri şi pe fond, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) şi i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece nu a acţionat cu intenţia de ucidere a victimei.
În subsidiar inculpatul a cerut reducerea pedepselor aplicate faţă de împrejurările în care a comis faptele şi circumstanţele sale personale, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut reală situaţia de fapt în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în sensul că în noaptea de 26 septembrie 2004, în parcul din faţa Gării Iţcani din Suceava, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra a lovit-o cu pumnii şi picioarele producându-i leziuni de violenţă la nivel cranio – cerebral şi facial care au condus la decesul acesteia şi i-a sustras o haină care a fost găsită în casa martorului R.M., unde făptuitorul locuia cu chirie.
În ceea ce priveşte critica din recurs prin care inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că este neîntemeiată.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor săvârşit cu intenţie indirectă este împrejurarea că deşi la ambele loviturile sunt comise cu intenţie, în cazul celei dintâi moartea victimei se produce din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conştient.
Având în vedere numărul mare de lovituri aplicate de inculpat victimei cu pumnii şi picioarele în zone corporale vitale producându-i un traumatism cranio – cerebral acut care a condus la deces, se impune concluzia că acesta a acţionat cu intenţie indirectă de ucidere, caracteristică omorului, fiind în afara probelor că moartea este un rezultat praeterintenţionat, specific infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Aşa fiind, critica formulată de recurentul inculpat, în sensul greşitei încadrări juridice dată faptei, nu poate fi primită.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că s-a făcut o corectă individualizare a acestora cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume gradul de pericol social deosebit al faptelor comise, împrejurarea că inculpatul a aplicat lovituri cu mare intensitate unei persoane lipsită de apărare, victima fiind în stare de ebrietate. De asemenea, au fost avute în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului care deşi nu este recidivist a fost condamnat anterior, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru furt calificat prin sentinţa penală nr. 612 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Suceava pentru care, în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată.
Se mai constată că pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare este de natură a asigura reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, Înalta Curte să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Deoarece recurentul inculpat este arestat preventiv în această cauză, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării de la 29 septembrie 2004 la 7 noiembrie 2005.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.F. împotriva deciziei penale nr. 279 din 22 august 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2004 la 7 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6263/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6273/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
