ICCJ. Decizia nr. 6314/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6314/2005
Dosar nr. 4740/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 05 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.I., împotriva rezoluţiei din 03 martie 2005, adoptată în dosarul nr. 269/P/2004, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe care a menţinut-o, ca fiind legală şi temeinică.
A fost obligat petiţionarul să plătească către stat suma de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, recurentul-petiţionar B.I. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, împotriva procurorilor D.E. şi B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, care în soluţionarea dosarului nr. 2928/P/2004 se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen.
Au fost efectuate acte premergătoare de către Procurorul Şef, urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi prin rezoluţia din 03 martie 2005, adoptată în dosarul nr. 269/P/2004, în temeiul art. 226 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi procurori, întrucât nu s-a conturat faptul că aceştia ar fi comis vreo infracţiune.
Împotriva acestei soluţii potrivit art. 278 C. proc. pen., s-a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, care examinând plângerea împotriva modului de soluţionare al dosarului nr. 269/P/2004, prin Rezoluţia din 04 aprilie 2005, a respins plângerea ca neîntemeiată.
În adoptarea soluţiei de respingerea plângerii, s-a arătat că dosarul nr. 2928/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani a fost soluţionat prin Rezoluţia din 20 octombrie 2004 de către procurorul R.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, prin neînceperea urmăririi penale împotriva numitei I.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.
În acea cauză, recurentul reclama faptul că I.D. a folosit în instanţă un certificat de moştenitor cu menţiuni nereale, eliberat pe numele acesteia de către Notarul Public I.M.
Modul de soluţionare al dosarului a fost comunicat petiţionarului – recurent, la data de 20 octombrie 2004, sub semnătura procurorului şi a Prim-procurorului.
Nemulţumit de soluţia dată în dosar, recurentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei care a făcut obiectul dosarului 921/2004, răspuns ce i s-a comunicat la 22 noiembrie 2004 sub semnătura primului procuror şi al primului procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.
Recurentul, după respingerea plângerii împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, nu s-a adresat instanţei de judecată căreia i-ar fi revenit potrivit legii competenţa să judece cauza în primă instanţă, potrivit art. 2781 C. proc. pen., astfel că formulează plângeri împotriva primului procuror şi a primului procuror adjunct, considerând că, prin respingerea plângerii sale cei doi au favorizat activitatea infracţională a numitei I.D.
Deşi, nu a făcut obiectul verificării totuşi s-au examinat rezoluţiile adoptate din punt de vedere al temeiniciei şi legalităţii şi s-a constatat că acestea sunt corecte, neputându-se reţine în sarcina numitei I.D. infracţiunea de fals, atâta timp cât actul în discuţie nu s-a dovedit a fi fals.
Conchizând că nu s-a evidenţiat din actele dosarului nici o faptă de natură penală în sarcina persoanelor menţionate, a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., B.I. s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Iaşi împotriva celor două rezoluţii adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Procurorul General de pe lângă Curţii de Apel Iaşi, ca fiind vădit nelegală şi esenţial netemeinică, în legătură cu modul de soluţionare a plângerilor sale, privind persoanele cercetate şi faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Curtea de Apel Iaşi a examinat plângerea petiţionarului, în raport de soluţiile adoptate cu privire la cei doi procurori intimaţi D.E. şi B.L. şi prin sentinţa penală nr. 25 din 05 iulie 2005 a respins plângerea, ca nefondată, pe considerent că, din conţinutul înscrisurilor existente la dosar nu rezultă că persoanele cercetate în exercitarea funcţiilor pe care le deţin au încălcat vreo dispoziţie legală.
Reţinând că, rezoluţiile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, în temeiul art. 2781 alin. (1) pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea petiţionarului a fost respinsă, ca nefondată.
În conformitate cu art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., petiţionarul, în termen legal a declarat recurs pe motiv că, sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, cu privire la neînceperea urmăririi penale faţă de sora sa, I.D., faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile invocate, de actele şi dovezile existente la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, se constată că recursul de faţă este nefondat şi în consecinţă, se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Recurentul B.I., în cauza civilă ce a format obiectul dosarului nr. 758/2000, s-a adresat cu acţiune civilă la Judecătoria Paşcani, împotriva surori sale I.D., pentru a se dispune ieşirea din indiviziune privind bunurile succesorale rămase de pe urma defuncţilor săi părinţi.
Judecătoria Paşcani, prin sentinţa civilă nr. 2311 din 29 mai 2000, a respins acţiunea formulată de reclamant privind ieşirea din indiviziune, pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât prin încheierea din 16 octombrie 1991 a notariatului de Stat Paşcani, întocmită de către notarul I.M., acesta a renunţat la succesiune.
Ca urmare a acestei sentinţe civile, recurentul a formulat plângere penală împotriva notarului public I.M. şi a avocatului Z.A., pentru primul sub aspectul infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, iar pentru secundul, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, astfel că, cei doi, prin activităţile desfăşurate au comis fapte de natură penală în favoarea surorii sale, I.D., în sensul că încheierea întocmită de către notar este falsă, iar avocatul a exercitat acte de influenţă asupra completului de judecată, pronunţându-se o soluţie defavorabilă.
S-au efectuat acte premergătoare în cauză cu privire la I.M. şi Z.A., sub aspectul infracţiunilor arătate şi prin rezoluţia din 12 octombrie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie ce a fost menţinută de procurorul general prin respingerea plângerii recurentului.
Împotriva acestor soluţii recurentul nu a formulat plângere la instanţă potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Ulterior, petiţionarul-recurent a formulat plângere împotriva surorii sale, I.D., întrucât în dosarul de partaj în care s-a pronunţat sentinţa nr. 2311/2000, aceasta a folosit încheierea de şedinţă din 16 octombrie 1991, întocmită de către notarul I.M., falsă, fapt pentru care se impune tragerea sa la răspundere penală, sub aspectul infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
Actele premergătoare cu privire la I.D. au fost efectuate de către cei doi procurori, care în urma verificărilor întreprinse au stabilit prin rezoluţiile adoptate că, I.D. nu a comis infracţiunea de uz de fals care i se impută de către recurent.
Aşa cum s-a menţionat şi reţinut de către organul de urmărire penală şi instanţă, împotriva soluţiilor formulate de către cei doi procurori a fost formulată plângere sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual.
Potrivit materialului probator de la dosar nu rezultă că cei doi procurori în exercitarea atribuţiunilor de serviciu ar fi comis vreo faptă de natură penală, în sensul de a acoperii activitatea infracţională desfăşurată de inculpata I.D., cu ocazia soluţionării dosarului de partaj succesoral nr. 2311/2000.
În consecinţă, se va constata că recursul declarat este nefondat, astfel că se va respinge, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 5 iulie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6311/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6316/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
