ICCJ. Decizia nr. 6317/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6317/2005
Dosar nr. 4661/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, condamnatul M.L. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 163 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial prin care a fost condamnat, la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 şi 20.000.000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 98 alin. (4) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen., urmând ca în final, în baza art. 33 şi art. 36 C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 6 luni închisoare în condiţiile art. 81 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În susţinerea cererii condamnatul a arătat că a fost condamnat la cererea părţii vătămate C.C. care s-a constituit parte civilă, pe motivul că a tăiat lemne din pădurea ce a aparţinut antecesorului său, suprafaţa în cauză aparţinând bunicii sale deşi era îndreptăţit la reconstituire alături de antecesorul pârâtei.
În cauză, au fost făcute cercetări de către procuror, conform art. 399 C. proc. pen., care a înaintat instanţei de judecată cererea de revizuire formulată de condamnat, opinând pentru respingerea acesteia, cu motivarea că în cauză motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., în sensul că nu a pot fi apreciate drept situaţii şi împrejurări noi necunoscute de instanţe la data judecării cauzei.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 75 din 21 aprilie 2005, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul M.L., pe care l-a obligat la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La motivarea acestei hotărâri prima instanţă a arătat că:
- la data săvârşirii infracţiunii pentru care condamnatul a fost cercetat, trimis în judecată şi condamnat, suprafaţa de pădure din care a tăiat arbori aparţinea altei persoane, respectiv numitului C.V.;
- nu a aşteptat marcarea arborilor solicitată Ocolului Silvic D. (3 m3) şi a procedat la tăierea arborilor dintr-o altă parcelă ce nu-i aparţinea la data de referinţă, fără aprobarea organelor silvice;
- era obligat să respecte aparenţa dreptului de proprietate instituită de titlul de proprietate emis de organele competente faţă de C.V., până la anularea acestuia.
- anularea titlului de proprietate de comisia judeţeană nu înseamnă că acesta ar fi fals pentru că instanţa civilă a avut în vedere împrejurarea că urmează să se emită un singur titlu de proprietate ce viza întreaga suprafaţă de pădure revendicată.
Faţă de cele arătate, prima instanţă a concluzionat că din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar nu rezultă existenţa unor împrejurări necunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi nici faptul că vreun înscris care a servit drept temei al hotărârii al cărei revizuire se cere să fi fost declarat fals.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul M.L. pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din moment ce printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe seama antecesorului părţii vătămate, situaţie în care este absurd ca el să rămână condamnat şi să plătească despăgubiri pentru lemnele din pădurea al cărui proprietar era.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia penală nr. 25 din 6 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.L. pe care l-a obligat la plata sumei de 1.000.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că faptele şi împrejurările invocate în cererea de revizuire au fost cunoscute de instanţa de fond la soluţionarea cauzei, iar înscrisul care a fost declarat fals nu a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, aşa cum judicios a apreciat prima instanţă.
Decizia Curţii Militare de Apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul M.I., recurs pe care însă nu le-a motivat nici în scris şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a şi-l susţine.
În aceste condiţii instanţa de recurs a procedat la verificarea deciziei atacate din oficiu.
Întrucât în urma verificării din oficiu a deciziei pronunţată de instanţa de apel nu au fost semnalate încălcări ale legii care să conducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul M.L. este nefondat şi a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aflându-se în culpă procesuală, condamnatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata prezentei căi de atac, conform art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.L. împotriva deciziei nr. 25 din 6 iunie 2005 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurent la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6316/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6319/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
