ICCJ. Decizia nr. 6319/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6319/2005
Dosar nr. 5792/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 898 din 1 iulie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.M., privind sentinţa penală nr. 170 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin sentinţa a cărei revizuire s-a cerut, B.M. a fost condamnat, la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. e) şi i) şi cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 175 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2740 din 20 mai 2004, a admis recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanţei de apel, a casat hotărârile, a înlăturat dispoziţia privind reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a redus pedeapsa privativă de libertate, de la 8 ani închisoare, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Condamnatul şi-a motivat cererea de revizuire pe considerentul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea urmare greşitei aprecieri a probatoriului, în principal a raportului de expertiză medico – legală, în opinia sa încadrarea juridică a faptei fiind infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În adoptarea soluţiei menţionate, instanţa a reţinut că cererea de revizuire nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv condamnatul revizuient nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea în fond a cauzei.
Împotriva sentinţei condamnatul a declarat apel, şi în această cale de atac el motivând că fapta săvârşită în dauna părţii vătămate P.L.T., este infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 661 din 30 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.
Ulterior, în termenul legal, condamnatul revizuient a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, nemotivat în scris. Oral, în şedinţa publică de judecare a căii de atac, recurentul condamnat revizuient a susţinut că sentinţa penală prin care a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat este nelegală, el, în fapt, săvârşind infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea, cale extraordinară de atac, poate fi cerută numai când sunt îndeplinite cazurile expres şi limitativ prevăzute în acest text procedural.
Alin. (1) lit. a) ale art. 394, înscrie cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că revizuientul nu a indicat astfel de fapte sau împrejurări şi nici nu s-a referit la nici o altă ipoteză prevăzută de art. 394, ci, în realitate, a vizat o reapreciere a probatoriului administrat, cu referire specială la actul medico – legal, în opinia sa fapta săvârşită fiind o altă infracţiune decât cea pentru care a fost condamnat.
Ca atare, motivul considerat a fi propriu revizuirii, nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat este nefondat şi, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.M. împotriva deciziei penale nr. 661/ A din 30 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6317/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6341/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
