ICCJ. Decizia nr. 6341/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6341/2005
Dosar nr. 4287/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 28 aprilie 2005, Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.F., la un an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A obligat inculpatul la 16.125.000 lei despăgubiri civile către C.A.S.M.B., 10.000.000 lei despăgubiri materiale şi 10.000.000 lei daune morale către partea civilă B.R.A. şi la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 17 decembrie 2004, între partea vătămată B.R.A. şi fratele său B.G.I., pe de o parte şi inculpatul C.F., a avut loc o altercaţie.
În timpul acestei altercaţii inculpatul C.F. i-a aplicat lui B.R.A. lovituri cu un foarfece, ce i-au produs leziuni traumatice ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi care i-au pus viaţa în primejdie, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală.
Faptele şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu: procesul verbal de sesizare a organelor de poliţie, declaraţii martori, raportul de constatare medico-legală, coroborate cu declaraţiile inculpatului şi ale părţilor vătămate.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât să poată fi atins dublul scop coercitiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
În favoarea inculpatului a fost reţinută şi circumstanţa atenuantă a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări şi emoţii determinate şi provocarea victimei care, împreună cu fratele său, au exercitat puternice acte de violenţă asupra sa.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul C.F. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei şi anume legitima apărare.
Prin Decizia nr. 419/ A din 2 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei sale condamnări deşi a săvârşit fapta în legitimă apărare, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacţie la atitudinea agresivă a părţii vătămate şi a fratelui acesteia, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a reieşit că, după lovirea reciprocă a inculpatului cu martorul B.G.I., acesta din urmă, împreună cu fratele său, partea vătămată B.R.A. l-au bătut pe inculpat până când acesta a căzut la pământ, după care au părăsit încăperea. În momentul în care au revenit pentru a vedea care este starea inculpatului, acesta a lovit partea vătămată cu o foarfecă în zona anterioară şi posterioară a hemitoracelui stâng, fără ca partea vătămată sau fratele său să mai manifeste vreun act de violenţă asupra sa, deci după ce atacul îndreptat asupra sa încetase. Este pertinentă însă reţinerea de către instanţa de fond a împrejurării că inculpatul a acţionat într-o stare de puternică tulburare determinată de provocarea victimei, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., circumstanţă atenuantă care s-a reflectat în cuantumul pedepsei şi al despăgubirilor materiale la care a fost obligat.
Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuţie din oficiu, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 419 din 2 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6319/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6343/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
