ICCJ. Decizia nr. 6320/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6320/2005
Dosar nr. 5380/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 881/ F din 30 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul V.M.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2005, sub nr. 2300/2005, condamnatul V.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1306/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, invocând motive familiale şi anume, că mama sa este grav bolnavă, singură şi neajutorată şi necesită îngrijire din partea sa.
Tribunalul a apreciat, în urma efectuării anchetei sociale, că nu se poate reţine existenţa vreunei împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei, având în vedere că, mama petentului a decedat la data de 12 mai 2005, iar raţiunile pentru care acesta a solicitat întreruperea vizau tocmai pe mama sa, respectiv faptul că este bolnavă şi necesită îngrijire.
Împotriva sentinţei penale, condamnatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 646/ A din 22 august 2005, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că hotărârea atacată este legală şi temeinică sub toate aspectele, în condiţiile în care, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare, pentru a-şi îngriji mama, iar din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că aceasta a decedat la data de 12 mai 2005.
În termen legal, condamnatul V.M. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi dispunerea întreruperii executării pedepsei, invocând de această dată alte motive pentru admiterea cererii sale şi anume, necesitatea de a-şi pune la adăpost casa şi alte bunuri rămase în urma decesului părinţilor săi, el fiind unicul moştenitor.
Examinând cauza în raport de motivul de recurs invocat, analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat.
Instanţele au hotărât în cauză în raport de situaţia de fapt existentă la data soluţionării ei, având în vedere concluziile referatului de anchetă socială, efectuată la domiciliul condamnatului şi de dispoziţiile care reglementează instituţia întreruperii executării pedepsei.
Astfel, concluziile referatului de anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Balaciu, jud. Ialomiţa sunt în sensul că mama condamnatului, O.E., a decedat la data de12 mai 2005, şi deci, în mod corect instanţele au apreciat la data soluţionării cauzei că motivul invocat de condamnat, respectiv acela că solicită întreruperea executării pedepsei pentru a avea grijă de mama sa, care este grav bolnavă, apare ca nefondat şi nu se impune întreruperea executării pedepsei.
În ipoteza în care, între timp au apărut aspecte noi, care potrivit legii, pot constitui împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, îndreptăţeşte condamnatul să formuleze o altă cerere prin care să solicite întreruperea executării pedepsei.
Cum, analizând cauza din oficiu, nu se constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, Curtea, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.M. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 646/ A din 22 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6315/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6321/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
