ICCJ. Decizia nr. 6343/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6343/2005
Dosar nr. 4254/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Examinând recursul de faţă, constată;
Prin sentinţa penală nr. 137 din 5 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Botoşani, inculpatul C.N. a fost condamnat, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore (3 ianuarie 2005).
S-a constatat că partea vătămată U.A. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut, că în seara de 3 ianuarie 2005, în jurul orei 19,00, inculpatul C.N., care se afla pe Aleea Donici din Botoşani, a observat că partea vătămată U.A. avea în mână un telefon mobil.
Inculpatul s-a decis să sustragă telefonul pentru a-l valorifica ulterior, s-a apropiat de partea vătămată şi a încercat să-i smulgă telefonul, însă nu a reuşit, întrucât acesta era prins cu un şnur de mâna părţii vătămate.
Inculpatul a insistat şi, cu toată opoziţia părţii vătămate, a reuşit să rupă şnurul şi să sustragă bunul după care a fugit.
Martorul R.A.C. şi o persoană care a rămas neidentificată, alertaţi de strigătele părţii vătămate, l-au urmărit pe inculpat, au reuşit să-l prindă şi l-au predat unei patrule de jandarmi.
Înainte de a prins inculpatul a aruncat telefonul, gest sesizat de martorul R.A.C., care a recuperat bunul şi l-a restituit părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 222 din 27 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că este nefondată solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, deoarece infracţiunea de furt a fost comisă prin violenţă.
S-a mai reţinut că fapta comisă prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
S-a apreciat că este nefondată susţinerea inculpatului că pedeapsa nu a fost just individualizată.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând aplicarea art. 81 C. pen., având în vedere circumstanţele sale personale.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Potrivit art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă, între altele, în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Tot astfel, în raport cu dispoziţiile art. 861 alin. (3) C. pen., în cazul acestor infracţiuni nu se poate dispune nici suspendarea executării sub supraveghere.
De asemenea, conform art. 867 alin. (3) C. pen., cu privire la pedepsele stabilite pentru aceste infracţiuni nu se poate dispune executarea la locul de muncă.
Cum legea prevede pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., pedeapsa închisorii de până la 20 ani se constată că potrivit legii, pentru pedeapsa aplicată inculpatului nu se poate stabili o altă modalitate de executare decât privarea de libertate.
Întrucât, din examinarea cauzei, nu rezultă nici existenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 222 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6341/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6344/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
