ICCJ. Decizia nr. 6374/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6374/2005
Dosar nr. 3676/2005
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 26 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul U.C. a fost condamnat, la un an închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul R.G.F. a fost condamnat, la un an închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., şi la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a reţinut că, la data de 16 septembrie 2003, partea vătămată B.I. se afla într-un compartiment de tren, împreună cu martorii B.P. şi P.I.
Inculpatul R.G.F. s-a aşezat în uşa compartimentului, cu o sticlă în mână, în timp ce U.C. a pătruns în interior şi a cerut o ţigară. Cei trei au afirmat că nu au ţigări, astfel că, R.G.F. i-a dat o ţigară, pe care a aprins-o, aşezându-se pe un scaun. I-a întins ţigara părţii vătămate, cerându-i să tragă un fum. Cum aceasta a refuzat, inculpatul U.C. s-a ridicat şi a lovit cu pumnul în gemul compartimentului pentru intimidare.
În momentele următoare partea vătămată a încercat să iasă pe culoar, însă R.G.F. i-a tăiat calea, iar U.C. a lovit-o de două ori cu pumnul în faţă şi i-a sustras din buzunarul hainei suma de 500.000 de lei. Organele de poliţie alertate de martori au urcat în staţia Gura Humorului i-au reţinut pe inculpaţi, moment în care R.G.F. şi-a declinat o identitate falsă, afirmând că se numeşte C.S.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, invocând că, instanţa a comis o eroare gravă de fapt când a reţinut existenţa infracţiunilor de tâlhărie şi respectiv complicitate la tâlhărie, şi că a făcut o greşită aplicare a legii reţinând infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., deoarece inculpatul R.G.F. nu a prezentat acte de identitate false, afirmând doar oral că are un alt nume decât cel real.
Prin Decizia penală nr. 170 din 30 mai 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
A admis apelul inculpatului R.G.F., a desfiinţat parţial sentinţa, numai în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate şi a redus de la 3 luni la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., urmând ca, după recontopire, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
- că între inculpaţi şi partea vătămată conflictul nu a fost contestat, făptuitorii neavând o explicaţie plauzibilă pentru pătrunderea în acel compartiment, lovirea şi agresarea părţii vătămate, acte dovedite prin probele administrate.
- infracţiunea de fals în declaraţii, s-a apreciat că aceasta se consumă în momentul când făptuitorul se prezintă cu o altă identitate în faţa unui organ de stat sau a uneia dintre unităţile enumerate în art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecinţe juridice, ceea ce s-a dovedit în cauză.
Împotriva deciziei penale nr. 170/2005 a Curţii de Apel Suceava au declarat recurs inculpaţii U.C. şi R.G.F. solicitând, ca şi în apel, achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru inculpatul U.C. şi în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru inculpatul R.G.F., pentru ambele infracţiuni, apreciind că nu există complicitate la infracţiunea de tâlhărie întrucât nu s-a dovedit înţelegerea prealabilă.
Examinând recursurile declarate, sub aspectul criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a hotărârilor pronunţate în cauză, precum şi din oficiu, se constată că recursurile de faţă sunt nefondate şi se vor respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Din analiza coroborată a materialului probator, a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit constatările instanţei de fond cu privire la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către inculpatul U.C. şi respectiv complicitate la tâlhărie de către inculpatul R.G.F.
Înalta Curte constată că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului U.C. care, în data de 16 septembrie 2003, a lovit partea vătămată B.I., într-un compartiment de tren şi i-a sustras din buzunarul hainei suma de 500.000 lei, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Totodată, Înalta Curte apreciază că instanţele anterioare au stabilit în mod corect că activitatea inculpatului R.G.F., care, împreună cu inculpatul U.C., s-a aşezat în uşa compartimentului, cu o sticlă în mână, a reprezentat un ajutor dat inculpatului U.C. astfel întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie.
Referitor la reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond, de la 3 luni la 2 luni închisoare, de către instanţa de apel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., Curtea constată că instanţa de control judiciar a dat eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute de prima instanţă, aplicând dispoziţiile art. 76 lit. e) C. pen.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.C. şi R.G.F. împotriva deciziei penale nr. 170 din 30 mai 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii U.C. şi R.G.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei (2.200.000 lei), din care sumele de câte 100 (1.000.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.C. şi R.G.F. împotriva deciziei penale nr. 170 din 30 mai 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6372/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6379/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
