ICCJ. Decizia nr. 6381/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6381/2005
Dosar nr. 5489/2005
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 842/P/2005, petiţionarul G.A.T.I. a contestat rezoluţia nr. 11/II/2005 din 22 iunie 2005, prin care Procurorul Şef al Serviciului Teritorial Constanţa, din cadrul D.I.I.C.O.T., a respins plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 128/D/2004 a Biroului Teritorial Constanţa.
Verificând plângerea formulată, rezoluţiile contestate şi actele dosarului nr. 128/D/2004 al Biroului Teritorial Constanţa – Curtea de Apel Constanţa a constatat următoarele:
În luna martie 2003, petiţionarul G.A.T.I. a sesizat organele de poliţie, cu plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de D.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 192 C. pen., şi art. 193 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 3791/P/2003 din 24 septembrie 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 C. pen., şi art. 192 C. pen., şi trimiterea dosarului la instanţă pentru competentă soluţionare cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 193 C. pen.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa penală nr. 1423 din 7 iulie 2004, a scos cauza de pe rol şi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa pentru a efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 4 din OUG nr. 141/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 472/2002. Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin rezoluţia nr. 7989/P/2004, în baza art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 şi-a declinat competenţa în favoarea Biroului Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T., unde cauza s-a înregistrat sub nr. 128/D/P/2004.
Din actele de urmărire penală, a rezultat că partea vătămată G.A.T.I. a găsit în cutia poştală un bileţel în care scria „ÎMBIBAT CU ANTRAX", despre care a stabilit ulterior că a fost scris de învinuitul D.T. Învinuitul a recunoscut că el a scris biletul, pe fondul unor conflicte mai vechi cu partea vătămată. Intenţia învinuitului a fost aceea de a determina pe partea vătămată să-şi schimbe comportamentul şi atitudinea, în raport de calitatea şi activitatea sa de preşedinte al asociaţiei de locatari.
Organul de urmărire penală, din probe, a stabilit că numitul G.A.T.I. nu a perceput biletul ca pe o ameninţare şi drept urmare acesta nu a fost de natură să-i creeze o stare de panică, de temere.
De asemeni, nici gestul învinuitului nu a fost interpretat ca un act terorist.
În consecinţă, Biroul Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T. prin rezoluţia din 18 mai 2005, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 4 din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 14 C. pen., întrucât fapta acestuia nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sus menţionate.
Petiţionarul G.A.T.I. a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii la procurorul ierarhic superior, care prin rezoluţia nr. 11/II/2 din 22 iunie 2005, a respins-o ca nelegală şi netemeinică.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat Curţii de Apel Constanţa cu plângere împotriva rezoluţiei nr. 11/II/2/2005.
În motivarea acestei plângeri, petiţionarul a afirmat că această rezoluţie este netemeinică şi nelegală, deoarece decurge dintr-o apreciere eronată şi ireală a probelor existente. Acesta a susţinut că cercetările nu au vizat şi infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen.
Prin sentinţa nr. 49/ P din 2 septembrie 2005, Curtea de Apel Constanţa a respins plângerea formulată de petiţionarul G.A.T.I., ca nefondate, şi a obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că cercetările au vizat comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 din OUG nr. 141/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 472/2002.
A constatat că elementul material al acestei infracţiuni este tot o acţiune de „ameninţare", împrejurare în care nu se poate concluziona că nu s-au efectuat cercetări cu privire şi la acest act material întreprins de învinuit.
De asemenea, Curtea de Apel Constanţa, a constatat că rezoluţiile contestate sunt temeinice şi legale, inclusiv concluziile că fapta învinuitului nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.
A mai reţinut că actele de cercetare penală întocmite sunt complete şi conduc fără putinţă de tăgadă la concluzia că biletul scris de învinuit nu a fost de natură să alarmeze partea vătămată, aceasta ţinând biletul la domiciliul său aproape 3 luni de zile, fără să fi avut nici o temere să-l manipuleze.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul G.A.T.I., criticând-o pe motivul că hotărârea nu a soluţionat cauza sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 193 C. pen., ci numai cu privire la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 din OUG nr. 141/2001, infracţiune abrogată prin Legea nr. 535/2004, şi că, pe de altă parte instanţa nu a ţinut cont de expertiza de specialitate efectuată în cauză şi de faptul că învinuitul a recunoscut comiterea faptei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma cazului de casare invocat (art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.) şi constatând inexistenţa în speţă a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Constanţa nu a soluţionat cauza sub aspectul infracţiunii cu care a fost investită şi anume infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen., se constată că prima instanţă a apreciat corect actele şi lucrările dosarului. Astfel instanţa de fond a reţinut în mod just că elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 4 din OUG nr. 141/2001 pentru care s-au efectuat cercetările în cauză este tot o acţiune de ameninţare, şi pe cale de consecinţă nu se poate trage concluzia că nu s-au efectuat cercetări şi cu privire la acest act material întreprins de învinuit.
Totodată, Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentului relativă la împrejurarea că cercetările s-ar fi efectuat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din OUG nr. 141/2001, infracţiune care ar fi fost abrogată.
În realitate, prin legea de abrogare şi anume Legea nr. 535/2004, incriminarea infracţiunii a fost preluată şi menţinută.
Nici critica referitoare la faptul că prima instanţă nu a ţinut seama de expertiza de specialitate efectuată în cauză şi de recunoaşterea comiterii faptei de către învinuit, nu este întemeiată, deoarece din examinarea probatoriului administrat nu rezultă că fapta învinuitului întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni astfel cum a reţinut, în mod corect instanţa de fond.
S-a apreciat în mod corect că biletul scris de învinuit nu a fost de natură să-i producă stare de panică petiţionarului în condiţiile în care acesta a păstrat la domiciliul său biletul o perioadă de aproximativ 3 luni de zile după care l-a manipulat fără nici o temere şi l-a predat organelor de poliţie.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38315 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiţionar ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.A.T.I. împotriva sentinţei penale nr. 49/ P din 2 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 60 lei (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6379/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6384/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
