ICCJ. Decizia nr. 6419/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6419/2005
Dosar nr. 4190/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 571 din 15 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei B.O., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., şi art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata B.O., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 538 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin neapelare la data de 1 iulie 2002 şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, separat de pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, inculpata având de executat în total o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă a inculpatei de la 9 iunie 2004 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acesteia.
Potrivit art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei S.S., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., şi art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata S.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă a inculpatei de la 9 iunie 2004 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acesteia.
Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului R.N. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 9 iunie 2004 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acestuia.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a constatat că proba constituită din 0,71 grame heroină a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul R.N. suma de 5.500.000 lei şi de la inculpata B.O. suma de 500.000 lei.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-au restituit inculpatului R.N. suma de 2.000.000 lei depusă la C.E.C. – Agenţia Victoria, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/04.40.6/000241 din 14 iunie 2004 şi telefonul mobil cu cartela SIM.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 3.000.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 8 iunie 2004, martorul I.L.L., arestat în altă cauză pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, a formulat un denunţ în scopul beneficierii de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, arătând că două persoane de sex feminin de etnie rromă, pe care le cunoaşte sub poreclele de G. şi N. se ocupă cu traficul de droguri, vânzând heroină „la doză".
La aceeaşi dată, la sediul D.G.P.M.B. – S.C.C.O.A. s-a prezentat martora M.M.V. care a arătat că este consumatoare de heroină, formulând un denunţ, în care a precizat faptul că se aprovizionează de la o persoană de sex feminin cunoscută cu porecla de G., martora precizând totodată că ştie faptul că şi aceasta, la rândul său procura dozele de heroină de la o altă persoană de sex feminin, cunoscută cu porecla de N.
Martora denunţătoare M.M.V. a predat organelor de poliţie 8 punguliţe din plastic, sigilate la unul din capete prin răsucire şi ardere, conţinând 0,35 grame heroină, astfel cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 280293 din 8 iunie 2004 întocmit în cauză, heroină despre care martora a arătat că a cumpărat-o contra sumei de 3.000.000 lei, de la numita G.
Totodată, martora M.M.V. a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală, în vederea prinderii în flagrant a celor două traficante de droguri, sens în care, la data de 9 iunie 2004, a pus la dispoziţie suma de 3.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal.
S-a procedat la organizarea unui dispozitiv de supraveghere operativă în zona staţiei P.P., aflată la intersecţia dintre str. Mihai Eminescu şi str. Tunari.
După ce i s-a înmânat suma de 3.000.000 lei, ce fusese anterior înseriată, conform procesului-verbal mai sus-menţionat, în jurul orelor 15,30, martora denunţătoare s-a deplasat la adresa din str. Dogarilor, sector 2 şi în faţa imobilului respectiv s-a întâlnit cu persoana de sex feminin, având semnalmentele corespunzătoare descrierii numitei G.
După o scurtă discuţie, martora i-a înmânat numitei G. suma de bani, apoi cele două s-au îndreptat spre o cabină telefonică situată lângă staţia P., din interiorul căreia G. a efectuat o convorbire telefonică.
Cele două au rămas în aşteptare aproximativ 20 minute, după care a apărut un grup de patru persoane, respectiv trei femei şi un bărbat. Una dintre femei, având semnalmentele corespunzătoare descrierii persoanei zisă N. a luat legătura cu G. de la care a primit o sumă de bani.
Martora denunţătoare a rămas lângă cabina telefonică, iar N. şi G., urmate la distanţă de câţiva metri de grupul celorlalte trei persoane, s-au deplasat pe str. Tunari, spre şos. Ştefan cel Mare, unde s-au întâlnit cu o persoană de sex masculin. N. şi individul respectiv s-au depărtat puţin de ceilalţi şi, după o scurtă discuţie între cei doi, N. i-a înmânat individului o sumă de bani, primind de la acesta un obiect de mici dimensiuni.
După aceasta, N. s-a apropiat de G. şi i-a înmânat obiectul respectiv, iar aceasta din urmă s-a îndepărtat de celelalte persoane şi s-a întors spre staţia P., unde a remis denunţătoarei obiectul primit de la N.
Martora denunţătoare a predat organelor de poliţie din dispozitivul de supraveghere, obiectul înmânat de G., respectiv o cutie tip medicamente, unde se aflau 11 punguliţe din material plastic ce conţineau cantitatea de 0,36 grame heroină, aşa cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 28049 din 9 iunie 2004 întocmit în cauză.
Organele de poliţie, care s-au împărţit în două echipaje, au procedat la imobilizarea concomitentă a celor menţionaţi mai sus. Astfel, G. a fost identificată în persoana inculpatei B.O., iar cu ocazia percheziţiei corporale efectuată în prezenţa martorului D.B.G., asupra acesteia, în buzunarul din dreapta al bluzei de trening pe care o ţinea legată în jurul taliei, a fost găsită suma de 500.000 lei, compusă din 5 bancnote a câte 100.000 lei, având serii identice cu cele consemnate anterior în procesul verbal.
Numita N. a fost identificată în persoana inculpatei S.S., iar individul care a înmânat acestei inculpate cutia tip medicamente, ce conţinea cele 11 doze cu heroină, a fost identificat în persoana inculpatului R.N., zis G. Cu ocazia percheziţiei corporale efectuată în prezenţa martorului P.F.I., asupra inculpatului R.N. a fost găsită suma de 4.500.000 lei, compusă dintr-o bancnotă de 1.000.000 lei şi trei bancnote de câte 500.000 lei, având serii identice cu cele consemnate anterior în procesul verbal, precum şi un telefon mobil.
Tribunalul a reţinut, că la data de 9 iunie 2004, cu ocazia realizării flagrantului, inculpata B.O. i-a dat inculpatei S.S. suma de 2.500.000 lei, oprindu-şi aşadar din suma de 3.000.000 lei, suma de 500.000 lei.
Având în vedere conţinutul adresei emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, tribunalul a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reţinându-se faptul că cei trei inculpaţi, în timpul urmăririi penale, au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
Totodată, având în vedere că inculpaţii au recunoscut şi regretat faptele săvârşite, cât şi faptul că au în întreţinere câte un copil minor, prima instanţă a reţinut în favoarea acestora circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpaţii S.S., B.O. şi R.N. care au criticat-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor, pe care le-au considerat prea aspre în raport cu faptele comise.
Astfel, inculpata B.O. a arătat în motivarea apelului că a avut o atitudine procesuală sinceră, a colaborat cu organele de anchetă, a beneficiat de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi are în întreţinere 5 copii minori.
Inculpaţii S.S. şi R.N. au arătat, de asemenea, că au avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă şi că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
Prin Decizia penală nr. 452/ A din 6 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.S., B.O. şi R.N.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpaţilor de la 9 iunie 2004 la 6 iunie 2005 şi a fost menţinută starea de arest a acestora.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi S.S. şi R.N. la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar apelanta inculpată B.O. la plata sumei de 1.200.000 lei, cu acelaşi titlu, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.O., S.S. şi R.N. care au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea lor, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prima instanţă a reţinut corect în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Inculpata B.O., la datele de 8 şi respectiv 9 iunie 2004, a procurat martorei denunţătoare M.M.V. cantitatea totală de 0,71 grame heroină.
Inculpata S.S. la aceleaşi date a desfăşurat activităţi de trafic de droguri, intermediind vânzarea cantităţii de 0,71 grame heroină, în schimbul sumei totale de 5.500.000 lei, între inculpaţii R.N. şi B.O.
Inculpatul R.N., la datele de 8 şi respectiv 9 iunie 2004, a vândut inculpatei B.O., prin intermediul inculpatei S.S., cantitatea de 0,71 grame heroină, în schimbul sumei de 5.500.000 lei.
În favoarea inculpaţilor, tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât, în timpul urmăririi penale, au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de traficul de droguri.
Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă că inculpaţii erau cunoscuţi în zona în care locuiesc, drept vânzători de droguri de mare risc (heroină), iar activităţile de urmărire şi prindere s-au declanşat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor consumatori, pe care cei trei inculpaţi îi aprovizionau.
În cursul cercetărilor au fost cumpărate doze de heroină de la inculpaţi, cu bancnote înseriate anterior la sediul poliţiei, bancnote ce au fost descoperite asupra acestora.
Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităţilor unui consumator obişnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanţele de fond şi apel au dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, activităţile desfăşurate de aceştia circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalităţi normative prin care poate fi săvârşită această infracţiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc.
În cauză, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea inculpaţilor, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită, cât şi a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp.
Infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri în vederea consumului propriu prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social.
Aceste infracţiuni de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
Pe de altă parte, în lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, aceşti traficanţi, distribuitori, cum sunt inculpaţii, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.
Activitatea acestui tip de traficanţi susţine atât capii reţelelor de distribuţie, prin furnizarea de fonduri, cât şi, viciul în sine, prin recrutarea şi determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.
În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialităţi, manifestarea de clemenţă din partea instanţelor judecătoreşti faţă de cei prinşi şi deduşi judecăţii, ar echivala cu un act de injustiţie socială.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.O., S.S. şi R.N. împotriva deciziei penale nr. 452/ A din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada arestării preventive de la 9 iunie 2004 la 14 noiembrie 2005.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.O., S.S. şi R.N. împotriva deciziei penale nr. 452/ A din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 iunie 2004 la 14 noiembrie 2005 pentru fiecare inculpat.
Obligă recurentul inculpat R.N. la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta inculpată B.O. la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta inculpată S.S. la plata sumei de 180 RON (1.800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 RON (600.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6388/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6431/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
