ICCJ. Decizia nr. 6452/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 186 din 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul O.C.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
O.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 163 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4674 din 21 septembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
S-a mai reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv că are o familie numeroasă, care nu realizează nici un fel de venituri, nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 245 din 25 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe cale le-a prezentat în cererea inițială și apoi în apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă "când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reieșit faptul că familia condamnatului, respectiv concubina acestuia împreună cu cei trei copii minori locuiesc în casa părinților și beneficiază de ajutor social, de alocație de stat pentru copii și de alocație complementară.
Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât această situație era preexistentă încarcerării condamnatului, iar prezența acestuia pe o perioadă de trei luni nu ar rezolva problemele familiei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6435/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6446/2005. Penal → |
|---|
